Nicolae Dabija este omul care caută să aducă pretutindeni în viața sa frumosul. Atuul său este poezia și proza cărora se dedică cu toată ființa sa, nu în zadar este iubit de publicul de acasă și apreciat peste hotare. Într-un interviu pentru revista Fashion VIP, Nicolae Dabija și-a destăinuit cele mai mari secrete, vorbind despre visurile din copilărie precum și despre munca și dragostea depusă în fiecare carte de a sa.

La cei 70 de ani, Nicolae Dabija se declară un om fericit, pentru că a scris cărțile pe care ar fi vrut să le citească și a întâlnit oamenii fără de care viața lui ar fi fost lipsită de culoare.

Visa să devină pictor
„Îmi plăcea să desenez, să sculptez și să modelez. Îmi aduc aminte că în clasa întâi, „Cartea de citire” avea desene, dar nu erau coloate și atunci am umplut manualul de desene de-ale mele, executate naiv și cu surplus de vopsele, pe toate filele. Învățătorul m-a certat pentru că „am murdărit” cartea, dar mama m-a lăudat pentru că am făcut-o „frumoasă”, povestește poetul Nicolae Dabija.

„Tu vei fi scriitor”
Era în clasa a noua, când a înțeles că scrisul este destinul său. Chiar în prima zi de an școlar, profesoara le-a dat însărcinare să scire o compunere despre cum și-au petrecut vacanța. Timp de două ore, Nicolae a istorisit cum a umblat toată vara prin pădurea din jurul satului său de baștină, cum umbla la furat cireșe cu Ionică a lui Ștefan a Petrei și toate peripețiile sale. Profesoara a rămas plăcut impresionată de compunerea sa și la lecția următoare îi zice: „Tu vei fi scriitor”. Nicolae Dabija, recunoaște că era bun în toate obiectele, citea mult, dar nu s-a gândit niciodată până atunci că ar putea deveni scriitor.

Prieten cu cărțile
Prieten devotat cu toate cărțile sale, poetul afirmă că se simte acasă doar când se află printre ele. Are impresia că fiecare carte pe care a citit-o îl cunoaște și știe totul despre el. „De multe ori le aud cum tresar – ca niște ființe vii, așteptându-mă, precum florile din rozătoare atunci când mama trece cu stropitoarea, să le deschid, să fiu în preajma lor, printre ele.”, povestește poetul.

Să fiți fericiți!
Nicolae Dabija se consideră un om fericit, și asta pentru că cele mai multe dintre visurile sale s-au împlinit. Datorează acest lucru părinților săi, care, atunci când l-au petrecut la școală, i-a oferit rețeta fericirii. Aceștia i-au spus: „Dacă dorești în viață să fii om fericit, să fii bun și harnic.”

Marea bucurie
Când i-a dăruit mamei prima sa carte, ea a mângâiat-o, a răsfoit-o și a pus-o lângă candelă. Peste o săptămână, când a venit s-o vadă, mama sa știa pe de rost câteva poezii. După ce i le-a recitat, aceasta a adăugat: „Mă bucur, de parcă eu le-am scris.” Astfel, bucuria poetului devenise bucuria ei. Asta e, de regulă, bucuria cea mare: bucuria care contaminează.
Cele mai mari bucurii ale vieții i le-au adus cărțile. Cele citite. Și cele scrise. „Să faci ceea ce-ți place și să-ți placă ceea ce faci este una din bucurille vieții. Eu am cunoscut-o”, spune Nicolae Dabija.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: