În timp ce unii trec indiferent pe lângă și, deși își doresc unul, nu-și imaginează să-și ia un animal de companie din stradă, optând din diverse motive pentru un animal de rasă, alții se bucură din plin de iubirea necondiționată a patrupezilor adoptați. Or, ei consideră că dragostea și devotamentul nu pot fi cumpărate, iar fiecare suflețel merită o șansă, indiferent de locul în care s-a născut sau mediul în care a crescut. Ne-am propus să vă spunem poveștile fericite a mai multor animale de companie, iar complici ne-au fost internauții. 

Ana Certan și Garfield

„Bună, acesta este Garfield – cel mai năstrușnic pisoi din lume 🐱. A fost dragoste de la prima vedere. E un pisic al străzii, pe care l-am adoptat. A trebuit doar puțină căldură și o porție bună de mâncare 😂 ca să vedem în ochii săi sclipici de fericire. Nu ne-am putut imagina că anume acest „ghem roșcat” va deveni cel mai important membru al familiei noastre. Viața s-a divizat până și după adoptarea lui. Îndemn fiecare om cu inima mare să ofere „o nouă viață“ celor mai sincere și devotate ființe, care ne vor iubi nu toata viața noastră, dar toata viața lor…”

Natalia Cornea și Porto

„Pe Porto l-am adoptat în luna Ianuarie. Atunci nu știam că l-am adoptat 😀. Este un motan care s-a născut și a copilărit în stradă, într-un mediu ostil. Atât oamenii îl urau, cât și câinii din zonă. L-am cunoscut în momentul când pisica mamă i-a scos din ascunziș pe el și frățiorul său. Ce am putut să-i ofer a fost mâncare, tratamente când a avut nevoie, și dragoste, până în momentul când a fost mușcat de câini. Luna Ianuarie, -15, la veterinar i-au ras blănița de pe spate, ce e de făcut? Afară nu putea sta. Am încercat să-l ajutăm. Nu puteam să-i ofer o casă, dar puteam să-l ajut să treacă peste problemele de sănătate și să încerc să-i găsesc o căsuță a lui. L-am tratat. Am încercat să găsim căsuța. Nu am reușit, a fost întors înapoi. Cea mai tristă a fost expresia ochilor lui – chiar nu este un colțișor și pentru mine? Ce am făcut rău? De ce sufăr atât de mult? Iată aici am luat decizia de a-i da o șansă, dar erau multe întrebări – era un motan matur, independent, de 2 ani, care toată viața a trăit în stradă, cum se va acomoda în apartament? Acasă aveam deja o pisică, în vârstă, care a trăit toată viața singură – cum îl va accepta? Iar el pe ea? Dar am zis să încercăm. Măcar până se face cald afară. A fost greu, chiar foarte greu să se accepte reciproc cu pisica casei. Alte probleme nu am avut deloc – este un motan foarte curat și deștept, imediat a învățat ce e aia litieră, ce se poate să facă în apartament și ce nu se poate. Dar când te uiți în ochii lui, vezi dragoste, o dragoste necondiționată si recunoștință pentru fiecare clipă când este alături. Apropo, au trecut deja luni bune, dar cu pisica nu s-a împrietenit😀.”

Adriana Făureanu și Leya

„Am găsit-o pe Leya în timp ce făceam cumpărături şi m-a emoționat din prima clipă. Sunt îndrăgostită de animale și mereu am visat să am un câine. Încerc să ajut animalele fără adăpost cu ceea ce pot, dar nu eram gata să adopt un cățeluş, pentru că am acasă o pisică extrem de geloasă. Desigur, nu am putut să trec pe lângă ea și i-am dat o bucată de salam. A venit foarte ușor la mine în brațe. Am ridicat-o și am pus-o în automobil, neștiind ce va fi mai departe. Peste o oră, eram la medicul veterinar care m-a anunțat că are mari probleme de sănătate și e necesar un tratament foarte costisitor.

I-am oferit tot suportul și, în același timp, am încercat să-i găsesc stăpânii. I-am identificat, dar am hotărât, de comun acord, să adopt această cățelușă din mai multe motive. Îmi era frică să se întoarcă în acele condiții, ştiind starea ei de sănătate. De aproape două luni, este familia mea și o adevărată binecuvântare. Ea s-a atașat din primele clipe atât de mult de mine, încât nu mi-a venit să cred. Chiar medicul mi-a spus: „Uite, ea te-a ales pe tine”. Acum suntem de nedespărțit, suntem cele mai bune prietene. Este o cățelușă extrem de fericită, jucăușă, bună și îmi colorează viața. Îndemn toți oamenii, care își doresc o doză de fericire continuă, dragoste necondiționată, să adopte un animal fără adăpost și să nu cumpere. Nu vă imaginați câtă împlinire, câtă recunoștință și câte emoții frumoase puteți primi în schimb!”

Diana Codreanu și Molly

„Pe Molly am adoptat-o în luna octombrie 2020, mai exact pe data de 26 🙂. Ne doream cu soțul o pisică și am decis intr-o bună zi să adoptam una. De ce am adoptat? Pentru ca sunt atât de multe suflete pe afara care suferă, de frig, de foame și de frică . Am intrat pe pagina de fb adopta.md și acolo am găsit o doamna pe numele Aurelia Ciobanu care avea în grija ei mai multe pisici. Pe unele dintre ele le ținea în casa, am discutat cu ea și a rămas sa revenim mai târziu cu decizia. În aceeași seara, peste câteva ore, doamna mi-a scris un mesaj precum ca are o pisică mica de care are grija dar trăia afara și mi-a trimis și poza ei. Când am văzut-o, a fost dragoste la prima vedere 😍. A doua zi, am plecat și am luat-o la noi. Era micuța, avea vreo 5 luni, am adus-o acasă, i-am dat apa și mâncare, i-am arătat de câteva ori litiera și deja din a doua zi făcea la litiera (e foarte desteapta) . În schimb în prima noapte, își facuse “nevoile” în vazonul de flori 😅, dar nu eram suparati ca era de afara saraca 🙂. Ne-am adaptat foarte repede, a înțeles ce are voie și ce nu are voie( după câteva nopți nedormite de ale mele în care ea alerga prin casa curioasa și eu umblam din urma sa ei sa ii arat ca nu se poate sa se atingă de draperii, mobila etc 😃 ). Ne-am atașat foarte tare de ea, nu regretam nicio secunda ca am adăpostit acest sufletel minunat și ca ne oferă multe momente “pufoase” de blândețe . 😻

Olga Biriukova

„M-am dus la examen și am văzut câțiva pisoiași cu ochii răniți. I-am hrănit atunci. Am trecut examenul și m-am întors după motănași. Unul a rămas să locuiască cu mine, celorlalți le-am găsit familii adoptive”.

Și fratele micuțului de mai sus.

Alisa Miron și Blackie

„Pe Blackie l-am adoptat undeva prin octombrie 2018. Adică m-a adoptat el pe mine… Am văzut o postare cu el pe acest grup, după ce a fost dat afară de către o familie… Nu știu ce am văzut eu în ochii ăia și în inimioara cea micuță, dar deja știam că este bebelușul meu 🥰Este cel mai cuminte motănaș, doarme până mă trezesc eu, cum mă trezesc, cere mâncare. Nu este tipul de pisică care să mă trezească pentru a-l hrăni… ”

Bianca Jimbei și Iantarik

„Pe Iantarik l-am adoptat acum 3 zile. De ce l-am adoptat? Pentru că sunt mult prea multe suflete care suferă afară. Este un motan care s-a născut și a copilărit (presupunem) în stradă, într-un mediu agresiv pentru el. L-am cunoscut pe grupul „Animăluțe pedegeaba”, în postarea doamnei Natasha Plămădeală, căreia îi mulțumesc. Ce pot săi ofer eu lui, este dragoste și mediul pe pe care îl merită. Este un motan foarte curat, bravo și deștept. Ne-am atașat foarte tare de el, nu regretăm că am adoptat acest suflet minunat”

Cristina

„Sunt mult mai recunoscători cei din stradă. Mult mai iubitori! ♥️Am salvat multe animale de stradă, cărora le-am găsit familii iubitoare, dar au rămas la mine cei care mi-au atins cele mai adânci locuri ale sufletului, e ceva inexplicabil, acest sentiment se simte, nu se poate descrie”

Natasha Plămădeală

„Toți salvați din stradă și toți deosebiți”

Balan Marcela

„Prin februarie 2020 taxa noastră a plecat spre ceruri. Eram tare triști, dar mai aveam încă un câine. Într-o zi am ieșit cu ea la plimbare și atunci am găsit noua „minune”. Pe Mișca am vazut-o în centrul satului meu. Alerga printre zecile de mașini și era tare micuță, cred că maxim 3 luni avea. Am crezut că e o taxă și, instinctiv, soțul s-a dus să o prindă, cu gândul că fie e pierdută, fii îi găsim noi o casă. Nici nu am știut că e bolnavă grav deja. Am adus-o acasă și spre seară am văzut că doarme prea mult, vomită și nu vrea să mănânce. A doua zi dimineață am dus-o la veterinar. S-a făcut tot posibilul și a fost salvată, dar a dus boala destul de agresiv. Nu știu cum veterinarul a suportat mirosul de la „parvovirus”, câteva zile în casă, dar îi mulțumim mult. Mișa a fost adusă acasă și până la urmă am hotărât că nu o dăm nimănui. Prea multe am trecut împreună, iar altcineva nu va înțelege că viața ei a atârnat pe un fir de ață. Peste o vreme am avut mari probleme cu agresiunea ei, se bătea zilnic(la modul serios) cu cealaltă cățelușă, dar într-un final am obținut un rezultat. Nu s-au mai bătut de 3 luni🥰. Mișca e un câine fericit”

Adriana Feraru

„Vecinii mei aveau cândva un pisoi cu care m-am împrietenit. S-au mutat la un moment dat. Voiam o pisica asemănătoare, citisem și despre rasele cu fenotip asemănător (ochi albaștri, colorpoint, mă gândeam la Ragdol ori Невская маскарадная). Cică pisicile acestea sunt dulci, prietenoase, iubitoare și jucăușe. Și frumoase 😁 Mă gândeam să cumpăr una, pentru că susțin ideea că doar cunoscătorii pot înmulți pisicile, astfel încât să fie sănătoase și cu cele mai bune gene… dar s-a întâmplat să văd pisica viselor mele spre adopție și era „the one”. Sunt fericită că mi-a scos-o universul în cale, este exact cum mi-o doream (și la înfățișare, și la caracter, și la atitudine). Cea mai dulce pisică de pe planetă❤. Am luat-o imediat cum am vazut-o, deși o mai voiau alți oameni. Am vaccinat-o, sterilizat-o și o iubesc din toată ❤ și ea pe mine. E foarte drăguță, în fiecare dimineață când mă trezesc toarce și „face biscuiți” cu lăbuțele 😁. Este jucăușă, zilnic fugărește undița cu șoricel și mingile ei prin casă. E cu adevărat un „animal de companie”, mă urmărește prin casă, se odihnește mereu alături, stă cuminte în brațe și doarme cu mine.

Valencia

„Aceasta este Lupoaika.  Și-a găsit loc sa nască în grădina unor vecini, în luna Februarie a acestui an. Era sălbatică nu venea la mână, vecinii spuneau dacă nu o voi lua, ei o vor împușca, că le merge prin grădina. Ea născuse 9 suflețele. M-am speriat deodată, cum voi face față, dar cu timpul mai des veneam și petreceam timp cu ea, o hrăneam în fiece zi cu mâncare caldă și timp de câteva zile a început a mânca din mână. Am inventat cum să o prind, am adus-o acasă tot cu pui, i-am crescut pe toți și vaccinat, și le-am găsit stăpâni, din păcate nu la toți le-am găsit stăpâni buni. Pe Lupoaika am lăsat-o la mine. Acum o iubesc enorm, nu îmi imaginez viața fără ea. Pe unul dintre cățelușii ei l-am întors înapoi la mine. Se se văd în fotografie. Aș fi foarte bucuroasă dacă aș putea să-i găsesc și lui Laky un stapân care sa îl iubească, așa cum îl iubesc și eu”

Lilia Lily

„Am adoptat 10, dacă aș avea posibilitatea financiar aș adopta 100”

Natalia Boboc și Mylo

„Imediat ce îmi murise cățelul meu de cancer, am zis că nu mai vreau să am animale, deoarece este foarte greu să-i pierzi, dar după 2 săptămâni umblam ca o disperata prin oraș și căutam să găsesc un suflet chinuit ca să-l iau acasă. În acea perioadă m-a sunat un prieten și mi-a spus că poate să îmi dea cățelul lui, deoarece ei nu mai aveau posibilitatea să-l țină. Doamne, ce recunoscătoare îi sunt! Așa a apărut Mylo. Pe al doilea l-am adoptat mai mult din nevoie, deoarece l-am găsit hoinărind pe străzi, iar când am găsit stăpânii lui Bibi, am înțeles că nu prea aveau nevoie de el. Au fost 3 ani de reeducare și de câștigarea încrederii, deoarece el fusese bătut, agresat. Uneori îmi venea să-l întorc în stradă, dar mereu ne dădeam o șansă. Acum este un dulce, dar cu caracter. Toate 3 pisici, pe care le am acum au fost adoptate fiind găsite pe la gunoiști, tratate, crescute și toate sterilizare. Am hotărât să adopt, deoarece sunt foarte multe animale pe străzi. Și cât o sa trăiesc o să adopt doar de pe străzi sau gunoiși.

Adopt, don’t shop!”

Liliana Verlan și Solomon

„Aceasta frumusețe de motan a fost adoptată acum 6 ani dintr-un azil din Dubăsari. Acolo mânca doar terciuri din crupe făcute pe apă.. Era extrem de trist si necăjit. Acum Solomon e un răsfățat și iubește oamenii pentru că are în sfârșit o casă a lui”

Burian Alina

„Eram cu copiii la plimbare și am văzut-o afară. I-am adus mâncare și apă. Apoi fiica m-a rugat să o luăm acasă. Nu voiam categoric așa cum mai aveam o pisică acasă, totuși nu am putut rezista lacrimilor, dar și mie mi-a plăcut de vulpița asta pufoasă. Așa a devenit membru al familiei noastre, o iubim enorm! Ambele adoptate, una de la o familie de Pe net, și una de afară!”

Rodica Chihai

„Povestea mea este puțin diferită aș putea spune… De obicei oamenii își aleg animalele, dar în cazul meu ele m-au ales pe mine. Am ajutat o cățelușă de metis german să fie sterilizată, avea și doi pui care au venit după ea. A fost sterilizată, medicul a venit la mine acasă, am sterilizat mai multe animale din mahala. După două zile am vrut sa duc câinii înapoi de unde i-am luat, dar oricât nu i-am alungat, nu au plecat….se îndepărtau puțin și apoi mă trezeam cu toți 3 în ogradă. Mai am 2 câini și un pisic, așa că în total sunt 6 sufletele… După mai multe încercări eșuate de a-i alunga, am hotărât să rămână până vor crește cățelușele, să le sterilizăm și pe ele. A trecut timpul și le-am sterilizat și pe ele. Încă sunt la mine, chiar dacă toată lumea era împotriva lor. Nu mă lasă inima să îi arunc în stradă… Toți au o personalitate diferită și o inteligență deosebită”

Michaela Coda și Murzic

„Pe MURZIC l-a adoptat în anul 2018, după ce l-am însoțit jumătate de an în lupta sa pentru viață, perioadă în care a trecut mai multe tratamente și 2 operații nereușite la Chișinău. Pentru ultima sa șansă, a 3-a operație, am mers la București, la Dr. Vitalaru Bogdan Alexandru, a fost salvat. Acest lucru a fost posibil și datorită susținerii prietenilor cărora le mulțumesc”

Alina Cebotari și Eva

„Niciodată nu m-am gândit să cumpăr o pisică. Mi se pare un business care îmbogățește oamenii, dar exploatează animalele și poate problema nu e anume în afacere deoarece înțeleg că pentru cineva poate fi o soluție de supraviețuire, dar în felul în care sunt tratate animalele de multe ori. Pisicuța noastră, Eva, am găsit-o lângă un magazin, în sectorul botanica. Demult ne doream un suflețel și am decis că prima pisică pe care o vedem în oraș fără familie, o vom adopta noi. Așa și a fost. A fost dragoste la prima vedere. După ce am făcut toate procedurile de deparazitare (acestea au durat vreo 4 zile în care Eva tot era un pic stresată și nu prea mânca) și mult ne-iubita băiță de Eva. Eva s-a adoptat foarte rapid și timp de o zi și la litieră s-a învățat să meargă. Acum ea e copilașul nostru și ne oferă atât de multă dragoste și emoții colorate 💜

Victoria Ch și Tomas

„Bună. Deci el e Tomas. Are un anișor ( și 10 luni de când este la noi ). Ne doream un motănel de foarte mult timp. Pe el l-am găsit într-un anunț pe Facebook și deodată am știut că va fi cu noi. Mămica lui cu 5 motănei, trăia în scară, apoi un copilaș i-a prins, i-a adus acasă, i-a hrănit și au hotărât împreună cu familia să se dea o șansă de o viața mai bună. Când m-am dus să-l iau, doamna îmi zice: „Poate alegi altul, că acesta e un pic bolnav cu burtica și e sălbatic”. Însă eu după el am venit. Am fost la medic, am luat tratament și de atunci este membru al familiei noastre . Împreună cu soțul credem că și animăluțele din drum au dreptul la o viață mai bună. Să știți că este foarte deștept și jucăuș!”.

Ana Tomsa

„Cățelușul nostru a fost abandonat într-o pădure în afara unui sat din r. Strășeni. E un cățel foarte blând și modest. După câteva luni de așteptare, a ajuns ieri la noi, în Marea Britanie.
Copiii au spus că e cea mai fericită zi din viața lor. Ne mai adaptăm la membrul nostru nou de familie, și el la noi 😉

Dacă vă doriți să vă măriți familia, puteți adopta pisici și câini pe paginile de Facebook: Moldova (Мы ищем дом)  sau Adoptă un prieten. De asemenea, puteți oferi o mână de ajutor (bani, mâncare, materiale de construcție sau pături), adăpostului Datcha Animal Shelter.

Dacă v-au plăcut povestirile de mai sus și aveți una similară, vă invităm să ne povestiți despre experiența voastră în comentarii. Și nu uitați să ne arătați fotografiile picilor voștri!