„Am încercat până în ultima secundă să-i salvez viața”, mărturisește Irina Moldovan, soția lui Gheorghe Moldovan, arbitrul care și-a pus capăt zilelor în curtea casei, în prezența soției și a copiilor lor.

Într-un monolog la Dorin Galben, femeia a făcut primele declarații după tragedie și a respins acuzațiile potrivit cărora și-ar fi dorit moartea soțului, scrie UNIMEDIA.

Irina a povestiti că l-a cunoscut pe Gheorghe Moldovan în vara anului 2017, când lucra ca chelneră la o școală de misiune. Spune că a fost impresionată de el și că s-a îndrăgostit rapid, considerându-l un bărbat matur, înțelept și credincios.

Relația a evoluat foarte repede. Potrivit Irinei, cei doi au ajuns să se căsătorească în mai 2018, după o perioadă scurtă de relație.

Ulterior, spune femeia, în relație ar fi apărut gelozia și controlul.

„M-a izolat absolut de toți, începând cu cumnata, prietena, vecina, cunoscuta, o mămică poate de la grădiniță.

La început credeam că este grijă, dragoste, poate gelozie și am primit asta ca o formă de dragoste la adresa mea din partea lui”, a spus femeia.

Irina afirmă că presiunea se manifesta și în viața de zi cu zi. Potrivit acesteia, bărbatul îi făcea observații în privința greutății și a alimentației și îi controla accesul la bani.

„Hai, nu mai mânca. Hai că ești grasă, hai că trebuie să mai slăbești.

Eu mă temeam de el să nu mă vadă că mănânc. Eu mă temeam de el că intră în casă financiar. Mă limita. Eu trebuia banii să-i merit, trebuia să mă comport frumos”.

Un alt aspect relatat de Irina ține de armele pe care Gheorghe Moldovan ar fi început să le colecționeze. Ea susține că tatăl și fratele său au depus plângeri la poliție pentru ca armele să-i fie retrase, întrucât îl considerau un pericol pentru familie”

„A început să colecționeze aceste arme. A fost și tatăl meu, și fratele meu și au scris plângeri la poliție ca să-i fie luate armele, pentru că el prezenta pericol pentru noi”, a mai spus femeia.

Irina afirmă că, înainte de tragedie, îi spusese soțului că vrea să dispară din viața lui, însă neagă categoric că și-ar fi dorit moartea acestuia.

„Da, eu lui i-am spus că vreau să dispară din viața mea, dar faptul că vreau să moară, niciodată nu mi-am dorit moartea lui. Astea au fost lucruri pe care el le-a adăugat de la el.

Vreau să vorbesc pentru că sunt acuzată că, din cauza mea, a murit el, dar vreau să spun că nu este adevărat și că eu nu i-am dorit moartea lui. Ba dimpotrivă, am încercat până la ultima secundă să-i salvez viața, punându-mi viața mea și a copiilor mei în pericol”, a spus Irina Moldovan.

Femeia a relatat și ce s-a întâmplat în ziua tragediei.

„Pe 28 septembrie, ziua tragediei, Gheorghe a intrat în ogradă, în curte, cu toate că el nu avea voie. A venit cu două buchete de flori și tatăl meu l-a văzut. S-a gândit cumva: „Poate a venit să-și ceară iertare, să se împace”, nu știu. A dat bună dimineața, s-a întors și a plecat. Tatăl meu nu i-a spus absolut nimic.

El a intrat în curte, copilașii au ieșit afară la întâmpinarea lui, l-au cuprins, discutau. Între timp, am ieșit și eu afară și absolut nici gând, adică n-aveam cum să-mi dau seama. Chiar zâmbeam, vorbeam cu el. El a venit, mi-a dat florile și eu l-am întrebat: „Cu ce ocazie mi-ai adus flori?” Și el a zis: „Pentru tine”, așa mi-a dat un răspuns.

Apoi i-a dat telefonul, i l-a dat fetiței noastre, iar eu am întrebat: „Dar pentru ce i-ai dat telefonul? Vrei să-ți cumperi poate un model mai nou?” Eu o luam ca pe o glumă. Absolut deloc nu m-am gândit la ceea ce se poate întâmpla.

Apoi l-am întrebat de tricou, pentru că era îmbrăcat într-un tricou pe care era scris „Divorțul ucide, femeia omoară”. Și l-am întrebat: „Vrei să te duci undeva, la vreun miting? Ai ceva planuri?”

În acel moment eu am vrut să mă întorc înapoi în casă să-mi iau geanta sau telefonul și el zice: „Stai!”

Și eu mă opresc, mă întorc și-l văd pe el cum scoate arma. O ținea la brâu, a scos arma și a pus-o la cap. M-am năpustit asupra lui ca să-l opresc, sunt imagini video unde eu pot să dovedesc lucrul ăsta, pentru că eu nu mi-am dorit. Mi-am pus chiar viața în pericol ca să-l opresc pe el. M-am străduit până la ultima secundă să-l opresc, ca să nu facă asta.

După ce eu m-am aruncat asupra lui ca să-l opresc, el a împușcat în mașină de două ori, cumva, cred că cu scopul ca să mă sperie, ca eu să mă feresc, să înțeleg că uite, e chiar periculos.

Dar eu, mai departe, asupra lui, l-am oprit. Chiar i-am luat arma de la cap. El a pus-o iarăși la. Așa a fost și a doua oară, apoi a văzut că pierde situația de sub control și s-a împușcat în cap.

În acel moment eram în șoc total, tremuram toată, eram speriată. Fetițele stăteau pe prag și priveau toată scena asta.

În momentul când s-a întâmplat asta, am lăsat tot și am fugit repede în casă să sun la 112. Zic: „Poate, nu știu, poate îl salvează. Fiecare secundă contează.”

Copilașii s-au dus toți deasupra lui și stăteau și plângeau. Au început toți să plângă și era așa… foarte, foarte strașnic. Stau copiii și se uită la asemenea scene. Atunci tatăl meu s-a apropiat, a luat fetele foarte repede și le-a dus în casă, să le liniștească cât de cât.

A venit ambulanța, dar, cu părere de rău, au spus că nu mai au ce să-i facă, că este sfârșitul.

Eu refuzam, refuzam să cred că e adevărat. Refuzam să cred că asta cu adevărat s-a întâmplat. Nu, nu puteam să accept”.

Vezi aici monologul integral.

Arbitrul de 30 de ani, care s-a împușcat la Orhei, după neînțelegeri cu soția, ar fi planificat din timp acțiunile sale. Ultimul a postat, înainte de tragedie, mai multe imagini video pe rețele în care a transmis mesaje cutremurătoare.

 

 

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: