Victimele accidentului produs la intersecția străzilor Onisifor Ghibu cu Alba-Iulia, din sectorul Buiucani, își amintesc cu groază ziua de 30 septembrie. Acestea spun că accidentul le-a marcat viața și că, de acum încolo, le va fi frică să meargă în transportul public. Victimele recunosc că își imaginează cu greu cum a fost posibil să se întâmple așa ceva și dau vina pe nivelul înalt de corupție din R. Moldova.

Echipa ZdG a mers la IMU, ca să asculte relatările victimelor despre acea zi, dar și pentru a afla de la medici cum a fost pentru ei ziua de 30 septembrie.

Mihai Ciocan, directorul IMU, spune că, din 25 de persoane, nouă au fost spitalizate, două au plecat acasă din propria inițiativă, neavând traumatisme serioase, iar alte 14 au primit îngrijiri medicale în departamentul de primiri de urgență a IMU.

„Acum, în secții (neurochirurgie, ortopedie) avem șapte pacienți. Traumele sunt grave, dar nu pun în pericol viața acestora. Toți se vor recupera și, pe parcursul a zece zile, vor pleca acasă. Evident, ei vor avea nevoie de susținere psihologică, de adaptare la situația post traumă, căci se vor teme să stea deja lângă stațiile de troleibuz, fiind afectați de situația precedentă. Vor avea nevoie de consiliere psihologică: cu ei va trebui să se discute, să fie orientați spre o atitudine pozitivă față de mediu, doar așa se pot reface”, spune directorul IMU.

„Ușa din spate a troleibuzului a zburat și eu am zburat cu ea”

La etajul cinci al IMU, în secția de neurochirurgie, o găsim pe Denisa Irina Calistru, una dintre victime. Denisa are 19 ani și a fost internată în mod urgent, având comoție cerebrală și multiple plăgi ale feței și a mâinii. Ion Marina, șeful secției neurochirurgie, spune că, atunci când a fost adusă, avea cefalee, dureri în regiunea facială, în regiunea mâinii. Era în stare de șoc. Acum capul și mâna îi sunt bandajate, iar fața umflată și plină de vânătăi.

Denisa este studentă la Colegiul Financiar-Bancar din Chișinău. După ore, lucrează în calitate de recepționeră. Denisa povestește că ziua de 30 septembrie era una obișnuită. Se întorcea acasă de la colegiu, intenționa să mănânce și să plece la muncă.

„Nu o să uit niciodată ziua de 30 septembrie. Mi-a marcat viața. Sper să se schimbe ceva după acest accident. Sper, după asta, autoritățile să ia măsuri la timp. Vreau să fie mai bine în țara asta. Trăim, totuși, în Europa, dar ce fel de democrație e asta?”, se întreabă retoric și nervos tânăra.

În momentul accidentului, tânăra a avut nenorocul să fie la ușa din spate. Tocmai se pregătea să coboare. Își amintește că troleibuzul s-a pornit imediat după ce s-a aprins culoarea verde la semafor, era aproape de stație, când a auzit bubuitura. Atunci, Denisa și-a pierdut cunoștința.

„Când s-a produs bubuitura, nu realizam ce se întâmplă, mi s-au astupat urechile, nu auzeam bine. Totul s-a întâmplat într-un minut maxim, după care am leșinat. Cei care au văzut ce s-a întâmplat, mi-au spus că ușa din spate a troleibuzului a zburat și eu am zburat cu ea”, spune Denisa cu voce tremurândă.

„Dacă ea se lovea în troleibuz, nimeni nu avea să supraviețuiască”

În secția de ortopedie a IMU, după accidentul din 30 septembrie, au fost spitalizate trei persoane cu multiple traume. Unei persoane fracturile i-au fost rezolvate în regim de urgență, iar alte două victime sunt în pregătire preoperatorie și urmează să suporte intervenții chirurgicale pentru a le fi rezolvate definitiv problemele.

„Persoana care a fost pe urgență a avut o comoție cerebrală, îi era fracturat antebrațul și mai avea o fractură la pelvis, care nu necesită intervenție chirurgicală. O altă pacientă are o fractură a osului femural, iar a treia are o fractură în regiunea genunchiului. Starea lor generală e de gravitate medie, stabilă, fără pericol pentru viață. Psihologic, clar, e greu, acum sunt calme, nu fac psihoze. Ele vor depăși mai ușor atunci când se vor deplasa singure, dar, așa, încă e devreme de vorbit despre reabilitarea psihologică. Orice traumă lasă consecințe în viața unui om, asta nu-i un mod normal, să stai la oprire sau să mergi în troleibuz și să te alegi cu fracturi, clar că rămân amprente”, explică Andrei Munteanu, medic ortoped-traumatolog.

Nina Smacinîh este pacienta care a suportat intervenția chirurgicală de urgență, partea stângă a corpului fiind în totalitate vătămată. La fel ca și Denisa, Nina se afla în partea din spate a troleibuzului. Nu își amintește prea multe despre momentul producerii tragediei. Își pierduse cunoștința imediat, iar peste șase ore s-a trezit la spital. Spune că e internată la spital pentru prima dată și asta o face să plângă.

Nina are 67 de ani și lucrează la Policlinică nr. 5 de la Buiucani. Femeia se ducea la muncă, a urcat în troleibuz de la strada Paris. Își amintește că a intrat pe ușa din spate, erau mulți oameni, troleibuzul s-a pornit, însă mai departe „filmul se rupe”.

„La început, durerea era așa de mare, că nici nu puteam să mă mișc. Aici mi-au făcut operație, mă lecuiesc, au grijă de mine, dar mi-i dureros și jignitor de ceea ce s-a întâmplat. Când totul te doare, e foarte greu. Vor fi și consecințe, îmi dau bine seama de asta. În primul rând, am comoție și nu una ușoară, mâna ruptă, crăpătură la bazin și asta deja e o mare problemă. Mizez pe faptul că totul va fi bine, dar nu cred”, zice plângând femeie.

Despre cele întâmplate, a aflat mai târziu. Nina spune că își imaginează cu greu „cum poți să mergi la intersecție cu așa o viteză”.

„Încă suntem norocoși că mașina nu s-a lovit în mijlocul troleibuzului, dar a lovit doar în roată și a amortizat. Dacă se lovea în troleibuz, nu rămânea nimic din noi, nimeni nu ar fi supraviețuit, asta am înțeles foarte bine”, spune îngrozită victima. Continuarea articolului citiți pe Ziarul de Gardă. 

Amintim că șoferița Porsche-ului care a provocat accidentul de pe Alba Iulia din 30 septembrie, a decedat pe 8 octombrie.

Sursa: AGORA, ZDG

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: