Ne putem da seama cel mai bine despre situația din mediul rural în contextul pandemiei din discuțiile cu locuitorii. În acest material îți vom prezenta realitățile din satul Scoreni prin prisma câtorva personje. Astfel în cele ce urmează vei afla cum s-a schimbat viața unor oameni din satul Scoreni odată cu pandemia provocată de noul tip de Coronavirus. 

Fațete ale impactului socio-economic al COVID-19

Pandemia a făcut ravagii și în plan socioeconomic, afectând veniturile populației, în special ale persoanelor autoangajate, dependente de remitențe și care au locuri de muncă în sectorul HoReCa.

Silvia Moșneaga, 47 ani, mamă a 5 copii, spune că și-a pierdut postul de vânzătoare, în urma restricțiilor de comercializare în piețe: „Când totul a început, lucram la Piața Centrală din Chișinău, la hala de carne. Am fost toți în șoc. S-a închis… Ne-am străduit să vindem repede carnea din frigidere. A fost complicat, am rămas fără loc de muncă. Noi practic am stat doar acasă, nu am ieșit nicăieri. Numai soțul lucrează ca șofer de taxi. Noroc de soț că el mai lucra și mai aducea 100-200 de lei și mai cumpăram pâine, zahăr, bomboane, biscuiți pentru copii. A fost greu, chiar foarte greu. Nu știu alte familii, dar noi suntem numeroși, suntem mulți, trebuie mâncare. Cu greu ne-am descurcat și am ieșit din asta. Mulțumim Domnului”, relatează Silvia.

Colacul de salvare au fost animalele din gospodărie: „Avem pe lângă casă animale, ca să avem pentru ce ne trezi, să nu dormim până la amiază (zâmbește). Vă spun cinstit, nu putem strânge bani, că suntem mulți la mâncare. Ne străduim, muncim mult. Niciodată nu am așteptat să ne dea cineva de pomană”, spune femeia.

După reluarea activității piețelor, Silvia a început să vândă flori: „Lucrez în schimbul de noapte la piața Calea Basarabiei, la flori. Acolo două zile lucrez și două sunt acasă. Banii pentru noi vin foarte greu. Când ai un post de lucru permanent, un salariu în lună, e altceva…  Cu 2000 de lei nu pot rezista până la următoarea lună. Nu ne ajung banii”.

În cele două zile când nu vinde flori, vinde alte lucruri, pentru a mai rotunji venitul familiei: „Mai împletesc colțuni, mai cresc niște flori și merg la piață în cele două zile cât stau acasă. Floricele, pomușoare de pe deal. Noi nu stăm. Iată acuși sunt porumbele, Dumnezeu le dă degeaba, du-te și le strânge, fă un ban și te întreține. Numai cel care nu vrea, nu face nimic. Au fost coarnele, am strâns coarne. Ne străduim pe lângă lucru să avem și alte ocupații.”

Sala de nunți de la Scoreni, pustie

Criza de sănătate a afectat economia locală, în special pe agenții economici din sectorul HoReCa. Este și cazul sălii de nunți din Scoreni, situată în centrul satului. Locația, care activează de peste un deceniu, dispune și de o terasă semi-acoperită, pentru ceremonii în aer liber.

Dacă până la pandemie, locuitorii din Scoreni își sărbătoreau acolo nunțile, cumetriile sau zilele de naștere, acum această afacere este „la cota zero”, spune Maria Staver, proprietara sălii: „Până să se înceapă nevoia asta, era bine. Aveam câte o sărbătoare, câte o masă de pomenire. Acum nimeni nu face nimic”

Familia Staver speră că va scoate afacerea la liman, totuși.

„Faci banii într-o altă țară și îi investești aici”

În fața primăriei l-am întâlnit pe Ion Neamțu, 46 de ani, revenit acasă temporar, în vacanță programată. El a muncit timp de șase ani în construcții în Londra și anterior 14 ani în Portugalia.

Acum bărbatul are compania sa și spune că în compania sa procesele au fost reconfigurate, pentru ca toți angajații să fie în siguranță: „În Anglia la început au fost restricții: șantierele mari au fost blocate, iar personalul a fost redus până la 30%. Eu nu am fost afectat. Persoanele care au pierdut serviciul au fost finanțate de stat, li s-a dat pentru șase  luni circa 80% din salariu, ca să poată plăti chiria, să-și întrețină familia. Eu am companie de construcții, în care am câțiva băieți care lucrează. Unica ce a trebuit să facem, a fost să-i repartizăm în locuri diferite, ca să nu fie mulți la un loc. Au fost luate toate măsurile ca să evităm contactul cu alte persoane.”

Revenit la Scoreni în vacanță, a stat în autoizolare 14 zile, după care s-a apucat să dea o mână de ajutor la culesul strugurilor. Ion speră că va reveni și el în doi ani, de această dată permanent: „De schimbat se vor schimba lucrurile. Dar, siguranța e slabă în Moldova. Să investești poți: faci banii într-o altă țară și îi investești aici, dar nu știi dacă vei putea să ai un venit, să nu îți înghețe afacerea. E riscul 50/50”.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: