Agitaţia creată de secolul vitezei aduce un stres enorm pentru funcţiile mentale. Mai greu producem idei, creaţie, venim cu rezolvare sau soluţii la probleme. Tehnologizarea nu lasă mintea să se odihnească, iar noi avem tot mai des tendința să amânăm lucrurile de azi pe mâine. Omul amână pentru că îşi imaginează că peste o oră, mâine, va avea altă dispoziţie, stimuli sau chef. Îşi imaginează că se va întâmpla ceva miraculos şi îl va teleporta în starea de a face. „Sindromul” se numește procastinare.

„Atenţia la ce este în faţa lui este trăsătură uitată de omenire acum. Ea şi-a pierdut însemnătatea pentru că sunt prea multe în jur şi nu se pot observa şi digera, prin simţuri, într-un timp atât de scurt. Suntem într-o eră a letargiei funcţiilor omului. Prin atenţia la ce este în faţă, există soluţia de a transforma trecutul şi viitorul într-un moment, acum, care este lipsit de timp, din faţa ta. Dar pentru că acest lucru este ori uitat, ori amânat, atenţia omului pleacă odată cu prezentul din faţa sa. Astfel ajunge omul să viseze că altă dată va fi mai bine, va fi altfel. Reprezentarea procrastinării actuale stă în iluzia mentală că voi avea timp mai târziu. Această anomalie a raţiunii este învăţată, fără voinţă tinerilor, de la părinţi, educatori, tutori. Iluzia aceasta, prin repetiţie, duce la obişnuinţă de comportament. Astfel apare procrastinarea cronică”, explică psihologul român Alexandru Pleşea.

Totodată, specialistul este de părere că amânarea unui lucru care poate fi acum făcut, ar zice că este un lucru legat de priorităţi şi aferent contextului unde eşti.

„Totuşi, ce nu se face acum, se uită. Atât de puţin poate fi materializat din ce gândeşte mintea, încât te-ai minuna să afli că sunt măsurate de minte sute şi mii de idei într-o zi liberă, din care se îndeplinesc una sau două. Restul sunt amânate sau neprioritizate. Astfel, mare parte din dorinţele, nevoinţele şi ideile noastre, rămân în urmă, spre un alt timp, prin care, naivi fiind, credem că-l vom avea. Ceea ce simţim să facem, este amânat pentru că alte obişnuinţe familiale şi profesionale s-au repetat atât de mult încât nu mai ţinem cont de interiorul nostru. Iar asta numim noi viaţă”, mai declară psihologul.

Amânarea totuşi poate fi ştearsă din comportament, pentru a lăsa prezentul să producă ce dorim.

8 tehnici prin care ne putem elibera de amânarea cronică:

1. Propune-ţi o recompensă mai mare dacă faci acum şi una mai mică dacă faci mai târziu.

2. Scrie pe hârtie toate ideile care ţin de dezvoltarea ta sau a vieţii tale.

3. Taxează cu o palmă peste propria falcă orice îţi propui şi ai uitat să faci.

4. Înconjoară-te de cei care fac acum, nu mâine.

5. Observă insatisfacţia când amâni şi bucuria când faci la timp (adică atunci când e în faţa ta).

6. Opreşte orice auto-judecată când amâni cu dorinţa de a fi mai bine acum, decât dacă făceai altceva acum.

7. Nu te apuca să înveţi pe cineva aceste lucruri. Le vei pierde astfel. Şi altora va veni timpul să le caute, cum tu acum o faci.

SURSA

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: