Dragostea mea pentru Stephen King a început încă în primul an de facultate, când un coleg mi-a împrumutat cartea „Carrie” cu un zâmbet șiret și mi-a promis că voi deveni dependentă de stilul acelui autor. Eram sceptică, pentru că nu mai citisem cărți de acest gen și credeam că horror-ul de calitate se poate vedea doar în forma sa ecranizată. Cât de mult m-am înșelat. Țin minte că am petrecut vreo 3 nopți albe, absorbind scriitura lui densă, maniera în care amesteca presiunea și intriga, trezind în mine acea formă primitivă de frică, care te face să dormi cu lumina aprinsă. Nu voi greși spunând că Stephen King este omul care jonglează impecabil cu mințile cititorilor săi, fără pic de milă și de compasiune. Maniera în care a transformat un gen literar desuet, rămas moștenire de la Lovecraft sau Du Maurier, îi conferă, pe bună dreptate, titlul de rege al suspansului.

coperta noii reeditări

Prin urmare, nu puteam trece pe lângă reeditarea volumului „Povestea lui Lisey”, din colecția Armada a editurii Nemira. Adevărul e că volumul a văzut lumina tiparului în 2006 și s-a dovedit a fi un soi de călcâi a lui Ahile pentru cititorii lui King, inclusiv și pentru mine. Dar pentru început câte ceva despre sinopsisul cărții.

Eroina principală este Lisey, o femeie trecută de prima tinerețe, rămasă văduvă după o căsnicie de douăzeci și cinci de ani, căsnicie în care și-a iubit la nebunie soțul, pe Scott Landon, un autor de mare succes. Rămasă singură, aceasta moștenește unul dintre coșmarurile sale și încearcă, printre mrejele unei nebunii curate, să descopere ce demonii îl chinuiau pe acesta, epuizându-l, dar și stimulându-l să creeze romanele sale atât de bine primite de cititori.

Pe de o parte avem o femeie labilă, rămasă singură în fața unui trecut pe care-l rememorează, iar pe de altă parte – un bărbat chinuit de ființe fantasmagorice și de dorința de a deveni renumit cu orice preț. Romanul, per se, se detașează nițel de stilul cu care ne-a obișnuit King, fiind mult mai lent, mai covârșitor, mai lichefiat. Densitatea sa emoțională și greutatea cu care te poartă spre cea de-a doua jumătate a sa, unde lucrurile demarează în trombă, sunt elemente care îi conferă o dimensiune inedită.

Se spune că anume acest roman este declarația de dragoste a lui King pentru soția sa Tabita, ceea ce nu m-ar mira, deoarece, pe bună dreptate, se simte maniera în care obsesia eroinei se împletește cu o dragoste furibundă, aproape dementă. Apropo, dacă ar fi un cuvânt – cheie care ar exemplifica pe larg această lucrare, cred că ar fi anume demența.

Stephen King alături de soția sa Tabita

Totuși, țin să apreciez că este și o lucrare complicată, pe gustul celor care deja l-au cunoscut pe King. Novicii s-ar putea simți inconfortabil în depășirea narațiunii și în înțelegerea stilului, fiind unul mult mai matur, mai complex. Cine va gusta din plin această carte? Cititorii dornici de o lectură construită temeinic, foarte matură, impregnată cu detalii, cu emoții care câteodată nu încap în minte noastră structurată logic. Este una dintre cărțile care își merită pe deplin locul în palmaresul cititorilor care îl adoră pe King. Și apropo, în curând urmează să apară ecranizarea sa, cu Julianne Moore, în rol central.

Volumul îl poți găsi în rețeaua magazinelor de carte Librarius. Nu ezita să citești după apusul soarelui!

Distribuie articolul: