Codul Civil al României spune că logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. Logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie. Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria, dar va răspunde pentru că a rupt-o. Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. Așadar, logodnicul „abandonat” poate cere și daune morale.

De menționat este că, în cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite. Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii. Obligaţia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: