Cartea „Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha” a fost publicată la 16 ianuarie 1605. Astăzi trecem în revistă cele mai cunoscute citate. Ingeniosul nobil Don Quijote de la Mancha, un roman scris de cel mai faimos scriitor spaniol al tuturor timpurilor, Miguel de Cervantes Saavedra, a fost publicat pentru prima dată pe 16 ianuarie 1605 și este considerată cea mai remarcabilă operă a literaturii universale.

Tratamentul burlesc și demistificator al tradiției cavalerești îl fac primul roman modern și una dintre cele mai bune opere literare din istorie alături de Decameron (Giovanni Boccaccio), Divina Comedie (Dante Alighieri), Hamlet (William Shakespeare), Crimă și pedeapsă (Fyodor Dostoievski) sau 1984 (George Orwell).

Don Quijote a fost, după Biblie, lucrarea cea mai publicată și, de asemenea, cea mai tradusă din lume.

„O, amintire, dușman de moarte al odihnei mele!”

„Virtutea este mai mult persecutată de cei răi decât iubită de cei buni”.

„Ingratitudinea este fiica mândriei”.

„Motivul pentru nerațiunea care i se face rațiunii mele, în așa fel rațiunea mea slăbește, încât mă plâng pe bună dreptate de frumusețea ta”.

„Mâncați puțin și cinați mai puțin, căci sănătatea întregului corp este făcută în biroul stomacului”.

„Sângele se moștenește și virtutea se dobândește; iar virtutea valorează de la sine ceea ce sângele nu valorează.”

„Aceasta care se numește Fortuna este o femeie beată și capricioasă, și mai presus de toate, oarbă, și astfel nu vede ce face și nici nu știe pe cine doboară”.

„Tristile nu au fost făcute pentru fiare, ci pentru oameni; dar dacă oamenii le simt prea mult, devin fiare”.

„Stiloul este limbajul sufletului; oricare ar fi conceptele care s-au născut în ea, așa vor fi scrierile lor”.

„Fericit cel căruia cerul i-a dat o bucată de pâine, fără a fi obligat să mulțumească altcuiva decât cerului însuși!”

„Pentru libertate, precum și pentru onoare, viața poate și ar trebui să fie aventurată”.

„Încredere în timp, care de obicei oferă soluții dulci la multe dificultăți amare”.

„Beu când am chef, și când nu și când mi-l dau, ca să nu par pretențios sau răsfățat”.

„Și așa, din puțin somn și multă lectură, i s-a secat creierul”.

„Anul care este abundent de poezie, este de obicei cel de foame”.

„Dacă îndoiți toiagul dreptății, nu va fi cu greutatea darului, ci cu greutatea milei”.

„Și lumea va vedea că rațiunea are mai multă putere cu tine decât pofta”.

— Să știi, Sancho, că un om nu este mai mult decât altul dacă nu face mai mult decât altul.

„Cine se retrage nu fuge”.

„O, frumoasă nerecunoscătoare, dușman al meu iubit!, în așa fel încât datorită ție să rămân: dacă îți place să mă ajuți, sunt al tău; iar dacă nu, fă ​​ce ți se potrivește, căci punând capăt vieții mele voi avea ți-a satisfăcut cruzimea și dorința mea”.

„Căsătoriile rudelor au o mie de dezavantaje”.

— Uite, Doamne, răspunse Sancho, cei care se aseamănă acolo nu sunt uriași, ci mori de vânt, și ceea ce în ele seamănă cu niște brațe sunt lamele, care, răsucite de vânt, fac piatra de moară în mișcare.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: