Ion Grosu rupe secolul în două! Astăzi actorul din „cel de-al doilea val” este sărbătorit şi face o jumătate de veac.

„Incredibil! La Satiricus ne-am obișnuit să numărăm jubiliarii printre actorii din „prima generație” – Valeriu Cazacu, Jan Cucuruzac, Valeriu Țurcanu, Sergiu Finiti… Și acum – poftim! – doi jubiliari născuți aproape în aceeași zi, doar că la distanță de un deceniu. Pe 12 ianuarie, Ion Grosu își sărbătorește jubileul de 50 de ani, iar a doua zi, pe 13, de Sfântul Vasile, stil vechi, își aniversează 60 de ani Vasile Cașu. Ambii – actori din „cel de-al doilea val”, cel puțin așa îi văd eu și, bănuiesc, mulți dintre cronicarii și prietenii teatrului nostru”, scrie directorul artistic al Teatrului Național Satiricus Ion Luca Caragiale, Ion Diviza.

Spectacolul e o creație de echipă

Mai deunăzi, Ion Grosu, bonom și modest, cum îl știm, aflând că se plămădește un volumaș dedicat actorului Vasile Cașu, cu ocazia jubileului acestuia (mai avansat în ani), ne-a propus să inserăm în carte și o impresie personală despre colegul său de scenă. M-a bucurat mult acest gest colegial. În general, actorii de la „Satiricus” sunt amabili și prietenoși unul cu altul, indiferent de generația din care consideră că fac parte. Știu a se bucura și a se susține reciproc în clipele mai dificile. Altminteri nici că se poate – spectacolul e o creație de echipă, și orice supărare, animozitate, pizmă, pitită în sufletul de actor, publicul o simte imediat.

Pepelea, Zacharie Moirron

Doar doi ani din cariera sa artistică Ion Grosu i-a dedicat altei scene decât cea a „Satiricus”-ului. În 1992, după absolvirea Institutului de Stat al Artelor, el este angajat în trupa Teatrului „Ion Creangă”, unde joacă pentru prima dată într-un rol titular – Pepelea din spectacolul Sânzeana şi Pepelea. Face un rol bun, dând dovadă, de la bun început, de aptitudini actoricești deosebite, naturalețe, finețe, o intuiţie scenică pregnantă. Pentru această creație teatrală a fost menţionat cu o Diplomă în cadrul Festivalului Tinerelor Talente.

Invitat de directorul artistic, Sandu Grecu, în echipa Teatrului „Satiricus”, actorul Ion Grosu n-a stat nicio clipă la cumpănă, fiind convins că locul său e anume pe această scenă a capitalei. Chiar dacă, în acel depărtat 1994, teatrul „satiricist”, amplasat în cartierul Botanica, nu avea încă nici pe departe faima pe care o are azi.

Înzestrat cu har artistic, dar și cu multă perseverență, fidelitate profesiei, încăpățânare, specifică celor din Zodia Capricornului, Ion Grosu s-a încadrat imediat în trupa teatrului. A asimilat „din mers”, cum s-ar zice, rolul lui Zacharie Moirron din Comediantul de Moliere, apoi, în virtutea unor „situații de urgență”, a „încercat” şi alte roluri din acest spectacol, înlocuindu-și/dublându-și colegii de scenă. Acesta a fost „botezul de foc” pe scena Teatrului „Satiricus”, de unde a pornit ascensiunea sa profesională, de la un spectacol la altul, de la un rol secundar la unul principal.

Ion Grosu s-a înscris perfect în cohorta de actori ai „generației de mijloc” a Teatrului Național „Satiricus I.L. Caragiale”, generația de aur, i-aș zice: Irina Rusu, Vasile Cașu, Lilia Cazacu, Viorel Cornescu, Ludmila Gheorghiță, Elena Oleinic, Igor Mitreanu, Nina Toderico, Vitalie Țapu, Valentin Delinschi, Elena Negrescu. Acești artiști emeriți și maeștri ai artei de azi au format osatura trupei „satiriciste”, devenite, pe parcursul anilor, una dintre cele mai redutabile familii teatrale din Moldova și nu doar de la noi.

Pentru el viaţa, oamenii sunt dintotdeauna o sursă sigură de inspiraţie

Născut la țară, în comuna Buțeni, Hâncești, actorul a trăit la propriu scenele de viață, situațiile ce servesc azi drept material dramaturgic pentru mizanscenele improvizate de regizor, a cunoscut personal individualitățile, tipajele, caracterele omenești pe care azi le conturează cu multă măiestrie artistică, fantezie, înțelegere, pătrundere psihologică, sensibilitate. Pentru el viaţa, oamenii sunt dintotdeauna o sursă sigură de inspiraţie. Cine l-a ascultat măcar o dată pe Ion Grosu povestind o întâmplare, un banc, va aprecia o dată în plus măiestria sa actoricească, spiritul său de observație, imitarea perfectă a limbajului și mimicei persoanelor/personalităților, pe deplin cognoscibile, despre care vorbește. Urmăreşte cu multă atenţie comportamentul oamenilor din jurul său, potențialele personaje scenice, jocul colegilor din trupa sa, dar şi din alte teatre, lucru lăudabil, dacă ne gândim că o bună parte dintre actorii autohtoni nu se sinchisesc să vizioneze și vreun spectacol, două, montate pe alte scene decât a propriului teatru. Cu perspicacitatea sa nativă, Ion a înţeles că numai în echipă, învăţând mereu unul de la altul tainele artei interpretative, poţi acumula experienţă şi atinge performanţe.

Creează roluri memorabile

Palmaresul artistic al lui Ion Grosu cuprinde zeci și zeci de roluri, care de care mai interesante, diverse, de calibru diferit – de la simplu figurant la roluri de prim-plan, titulare. După cum ne mărturisește însuși maestru scenei, pentru el nu există roluri mari sau mici, importante sau mai puțin importante.

Harul său actoricesc este polivalent. Excelează în deosebi în roluri comice (Iancu Pampon – D’ale carnavalului de Ion Luca Caragiale, Moulineaux – Doctor de femei de Georges Feydeau, Dandanache – O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, Henry Perkins – Banii, banii sau borsetka de Ray Cooney, Fiodor Iacovlevici Revunov Caraulov – Nunta de A.P. Cehov, Tudor Fiodorovici – Țara papagalilor de Serghei Evstratiev, Brânzovenescu – Eu pentru cine votez? de V. Butnaru, Koroviev – Maestrul şi Margarita de Mihail Bulgakov, Artur – Maimuţa în baie de Irina Nechit, Grigori Stepanovici Smirnov – Cerere în căsătorie de A.P. Cehov, Ștefan – Cu bunelul ce facem?… de C. Cheianu, Parlamentarul – Hercule de Fr. Durrenmatt, Secretarul de partid – Care-s sălbaticii? de Iulian Filip etc.).

Însă, cu același succes, se produce și în roluri dramatice semnificative (Garcia – Carmen de Prosper Merimee, Preotul – Ciuleandra de Liviu Rebreanu, Ofițerul-polițist – Țara asta a uitat de noi de C. Cheianu, Aviola – Caligula de Yozef Toman, Bărbatul – Made in Moldova de C. Cheianu, Artur – Maimuţa în baie de Irina Nechit, Poetul-Deputat – Golanii revoluţiei moldave de Constantin Cheianu ș.a.)

Creează roluri memorabile în spectacolele montate în cadrul proiectului Integrala Caragiale, excelând în mod special în rolul lui Dandanache din O scrisoare pierdută și în cel al lui Iancu Pampon din D’ale carnavalului. Maniera sa interpretativă distinctă, chipurile create sunt inedite, un pic excentrice și, totodată, nonșalante, în armonie deplină cu întreaga garnitură de personaje și stilistica spectacolului, adoptată de regizor. La fel de bine sunt conturate și jucate cu emoție și trăire scenică maximă rolurile din piesele dramaturgilor contemporani, care au format agenda altui proiect teatral de anvergură realizat la Teatrul Național „Satiricus Ion Luca Caragiale”.

În ultimii ani, la „Satiricus” s-au montat o serie de comedii de succes, evident, nu fără concursul artistului emerit Ion Grosu, care figurează pe aproape toate afișele. Spectacolele Doctor de femei (Moulineaux), Banii, banii sau borsetka (Henry Perkins) Nunta (Fiodor Iacovlevici Revunov Caraulov), Țara papagalilor (Tudor Fiodorovici) se joacă mereu cu casa închisă, iar personajele lui Ion Grosu sunt aplaudate la scena deschisă.

De la actorie la management, Ion Grosu este o personalitate multilaterală

Actor de prima mărime, Ion Grosu este și un bun manager, cu experiență în domeniul teatrului. Încă din 1997, adică la 3 ani de la angajarea la „Satiricus”, a început să exercite, în paralel cu prestația actoricească, unele funcții pur tehnice –  director executiv, șef de montare etc., fiindu-i mereu de ajutor directorului artistic, Alexandru Grecu, în eforturile sale de a menține și a consolida viabilitatea acestei instituții teatrale performante. Ion Grosu ştie să-şi respecte colegii, dar mai presus de orice respectă teatrul, pentru care îşi sacrifică forţele, timpul şi energia. Personalitate înzestrată multilateral, de o factură actoricească originală, Ion Grosu este sufletul manifestărilor cultural-artistice organizate la nivel municipal şi naţional. Se produce în filme artistice de scurt metraj, în emisiuni şi spectacole ale Televiziunii și Radiodifuziunii naţionale, în special, în cele de divertisment.

La ceas aniversar, nu ne rămâne decât să-i dorim îndrăgitului maestru multă sănătate și nesecată inspirație, roluri care să-i aducă o satisfacție profesională deplină, realizări de vârf în viața scenică și în cea personală.

La mulți ani, cu toată generația de bravi actori laolaltă!

Ion DIVIZA

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: