Sexualitatea umană este un subiect delicat și dificil, mai ales în societatea noastră. Din cauza lipsei de educație sexuală, sănătatea noastră (psihică, fizică și relațională) are de suferit. Dar pentru a afla mai multe despre sexualitatea feminină și, mai ales, pentru a face o clarificare între mit și adevăr, psihoterapeutul Ramona Covrig ne prezintă o analiză la acestă temă. 

O femeie „matură” nu este preocupată de satisfacerea nevoilor sale sexuale.

FALS. Adevărul este că femeia „matură“ poate fi mai preocupată de satisfacerea nevoilor sexuale, odată ajunsă la maturitate psihologică. Nu este sigur dacă va găsi calea spre satisfacerea sa ca ființă sexuală, dar este mai pregătită să întâmpine această sarcină. O imagine de sine mai bună, curajul de a fi imperfectă, dorința de descoperire de sine, dorința de autodepășire a propriilor sale complexe de inferioritate, toate acestea pot sta la baza preocupării de întregire, dar și la baza succesului de a-și satisface nevoile sexuale, împreună cu cele psihologice.

Maturizarea psihologică poate oferi șansa femeii de a exprima mai clar și mai direct care sunt nevoile sale sexuale reale, nevoi pe care este mai pregătită să le satisfacă la maturitate. De aici poate rezulta satisfacerea ambilor parteneri, de vreme ce o parte din elanul vital și chimia sexuală a bărbatului poate rezulta și din îndrăzneala și curajul partenerei de a conversa, și de a împărtăși deschis fanteziile sale sexuale. La fel de bine, prin maturitate se câștigă și curajul de a iniția, și manifesta creativitate. Femeia la maturitate se află în întreaga sa plenitudine, ca ființă sexuală. Ambii parteneri pot profita de această etapă a vieții.

Maturitatea nu poate fi un motiv de descurajare, nici chiar atunci când societatea încurajează tinerețea fără bătrânețe și viața fără de celulită, și riduri (psihologice) pe frunte. Relațiile sexuale necesită claritate și exprimare, iată cele două ingrediente ce se pot manifesta din plin la femeia „matură“.

Masturbarea este un comportament sexual exclusiv masculin. Femeile nu se masturbează.

FALS. Adevărul este că masturbarea este una dintre manifestările sexuale ale ambelor genuri. Ca orice lucru de pe lumea asta, poate fi o practică „suprafolosită“ sau „subfolosită“. Când este subfolosită, femeia nu intră în contact cu propriul corp și cu organele sale genitale și, în consecință, nu poate ajunge la înțelegerea de sine, ca ființă sexuală și, probabil, că nu va cunoaște orgasmul prea curând, sau va suferi de inhibiție sau anorgasmie. Autocunoașterea înseamnă descoperirea acelor zone care sunt mai sensibile și care răspund stimulărilor. În consecință, masturbarea face parte din dezvoltarea noastră ca ființe sexuale și aparține, ca practică, ambelor sexe.

În cazul suprafolosirii (care este, mai degrabă, apanajul bărbaților) se poate ajunge la comportament compulsiv sexual sau la o unică (sau principală) formă de satisfacție sexuală. Îmi amintesc de nenumărați pacienți care au reușit să-și piardă relația de cuplu din pricina acestui detaliu, având în vedere că masturbarea transmite, de regulă, mesajul „nu am nevoie de tine, mă descurc și singur(ă)“.

Pentru femei, preludiul este suficient, acestea nu simt și dorința de sex prin penetrare. 

FALS, dar și puțin ADEVĂRAT. Adevărul este că penetrarea este doar un aspect al actului sexual, iar sex înseamnă și implicare genitală. Sexul nu trebuie și nu poate fi performat la fel de toți. Dar sexul înseamnă mult mai mult decât penetrare. Definesc preludiul ca fiind acea etapă de satisfacere, mai mult, a nevoilor psihologice decât a celor sexuale ale femeii. Este acea cale de „împrietenire“, înainte de intimitatea profundă a actului cu penetrare. Prin satisfacerea nevoilor psihologice cu ajutorul preludiului, femeia dezvoltă sentimentul conexiunii emoționale calde, simte că ea contează pentru partener și că acesta îi înțelege nevoia de a-i fi respectat ritmul psihologic (și nu sexual), simte că are impact asupra partenerului și, mai ales, simte curajul de a începe să se manifeste ca ființă sexuală.

Preludiul poate fi o formă de „încălzire“, dar, mai important, de lubrifiere și de pregătire pentru penetrare. Adeseori, raportările venite din partea femeilor descriu ideea că libidoul lor sexual este chiar mai mare decât cel al bărbaților. Prin această declarație vreau să demitizez ideea că femeia nu ar fi interesată de sex la fel de mult cum este bărbatul. Actul sexual fără manifestarea empatiei este un act sexual din care va câștiga doar unul dintre cei doi implicați. Pentru a exista un câștig din ambele părți, partenerii își pot alege o zi anume din întreaga săptămână, când vor să aibă o seară romantică și în care să facă dragoste.

Preludiul se va întâmpla de la sine, mai ales dacă cei doi vor dezvolta fantezii sexuale pe timpul zilei despre cum va fi seara lor romantică și noaptea de dincolo de ușa dormitorului. Dar pentru că femeile și bărbații par într-adevăr că vin de pe planete diferite, pentru bărbați nevoile psihologice din timpul actului sexual se satisfac exact invers. Ei au nevoie de penetrare pentru a se simți conectați, pentru a simți că contează dacă dețin o erecție satisfăcătoare, a se simți capabili prin penetrare și a simți curaj, și semnificație prin reacțiile de încurajare venite de la parteneră (ex: „O! Doamne!“). Iată de ce niciunul din sexe nu greșește atunci când solicită o manifestare specifică a sexualității.

Femeile urăsc sexul anal.

FALS. Adevărul este că femeia ar putea urî orice formă de manifestare sexuală, dacă partenerul urmărește prin acest act supunerea, forțarea sau așezarea în poziție de inferioritate. Nimic nu este umilitor în manifestarea sexuală în cuplu, dacă este încurajat și consimțit de ambii. Este suficient ca unul dintre parteneri să se opună, ca să avem o formă de utilizare a sexului în scopul de control, supunere sau inferiorizare. Având în vedere că zonele erogene ale femeii sunt mereu în altă zonă decât în cea anală, se înțelege de ce femeia este mai degrabă dispusă spre actul sexual bazat pe organele genitale. Ea poate înțelege nevoia de diversitate a partenerului și poate „onora“ cererea venită din partea acestuia, dar este puțin probabil ca satisfacția sa sexuală să provină din penetrarea anală. Iar dacă o vedeți satisfăcută, este posibil să mimeze (din iubire, din toleranță, din nevoia de a face pe plac, din supunere, din dorința de a păstra relația, din eroarea de a crede că astfel va păstra relația). În alegerile pe care le facem, ca ființe sexuale, putem descoperi mereu modalități prin care să ne arătăm puterea și nevoia de control, dominare sau supunere.

Dacă la aceste detalii adăugăm și miturile despre cum ar trebui să fie un act sexual conform filmelor XXX, avem deja ecuația conflictului în cuplu. Fără consimțământul ambilor parteneri și fără nevoia de a testa diversitatea, un act sexual neconsimțit reprezintă doar o altă formă de abuz. În cazul acesta, abuz sexual. Oricine ar urî orice, dacă ar fi forțat să se supună. Oricine ar agrea aproape orice, dacă ar fi dispus să testeze sau să experimenteze!

Punctul G există doar în teorie.

FALS. Slavă Domnului, aceasta ființă minunată numită FEMEIE este presărată cu toate literele alfabetului, totul este să-i înveți harta erogenă („abecedarul“) și să fii dispus să-i vii în întâmpinare. Am fost prea poetică? Cred că nu îndeajuns, când este vorba despre calitățile inestimabile ale femeii. Ea, această minune a lumii, mereu prezentă, mereu născătoare de viață, pe umerii săi purtând toate greutățile lumii, scuzându-se în stânga și-n dreapta de toate nenorocirile lumii pornite din nașterile sale, dar care, în același timp, poate face minuni prin ceea ce poate stârni în bărbat, și în întreaga sa ființă.

În general, femeile pot avea plăcere sexuală și pot ajunge la orgasm prin stimularea celor două zone erogene primare – vaginul și clitorisul. Căutarea punctului G nu cred că ar trebui să fie un scop în sine, pentru niciunul dintre protagoniști. Dacă ar fi așa, bărbatul mereu va fi perdant, pentru că de fericire și de orgasm ne ocupăm singure. Nu este de ajuns ca partenerul să dorească să procure femeii un orgasm vaginal. Dacă aceasta nu este pregătită, dacă nu este dispusă sa cedeze, dacă se află într-o perioadă de stres, dacă nu este dispusă să-și arate vulnerabilitățile, atunci partenerul va călători în zadar în căutarea punctului culminant al femeii, numit punctul G (mă rog, nu chiar în zadar). Dar, spre fericirea ambelor sexe, punctul G chiar există, iar orgasmele vaginale nu sunt un mit, ci o realitate, ce-i drept, mai greu de resimțit de către partenerul mai puțin interesat să satisfacă, și mai preocupat să fie satisfăcut. Există atâtea puncte G, câte femei există pe lumea aceasta, dar pentru căutătorii de comori, acesta se află în terminațiile nervoase ale clitorisului, în interiorul vaginului (de unde și litera G). Se poate testa și descoperi cu mai mare ușurință, folosind vibratorul (doar pentru depistare sau localizare; nu recomand ca bărbatul să intre în competiție cu vibratorul, va pierde detașat).

Continuarea pe paginadepsihologie.ro

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: