Cartea pe care am început să o citesc fără nicio emoție, însă doar după câteva pagini, totul s-a schimbat. Frică, neînțelegere, frustrare, curiozitate și speranță – aceste cuvinte descriu perfect starea pe care o ai atunci când citești cartea „Între două lumi” de Suleika Jaouad. 

„Renunțarea la gândurile de viitor” aceasta a fost fraza care m-a „obligat” să-mi analizez viața: ce fac?, cum o fac? și dacă e bine sau nu…

Lupta cu leucemia, renunțarea la mândrie, orgoliu, acceptarea că sfârșitul este aproape, ancorarea în prezent și în adevărul dur care te înconjoară – reprezintă laitmotivele cărții.

Se pare că atunci când moartea te pândește la orice colț, acest lucru te motivează mai puternic decât orice altceva. 

  • Despre ce scrii când ești la un pas de final?
  • Ce vrei să lași în urmă?
  • Ce ar conta pentru tine?
  • Și e mai bine să scrii despre ce te preocupă sau despre ce-i ar putea preocupa pe alții?
  • Cum lupți cu disperarea, cu frustrarea, cu izolarea, cu vina?
  • Cum te menții pe linia de plutire, cum îți poți elimina furia fără să-i rănești pe cei dragi care deja îndură aceleași chinuri ale nesiguranței, la fel ca tine?
  • Cum te poți împăca cu situația și să renunți la tot ce n-ai apucat să trăiești?
  • Cum scapi de sentimentul acut de nedreptate, cum depășești frustrarea?
  • Cum scapi de vinovăția că ai devenit o povară pentru ceilalți?
  • Cum negociezi cu divinitatea, pentru mai mult timp?
  • Ce ai fi în stare să oferi la schimb pentru a-ți recâștiga dreptul la viață?
  • Cum accepți un viitor în care pare că nu ai și tu un loc?
  • Când moartea e la un pas distanță, cum pui în aplicare motto-ul „you only live once”?

Prea multe semne de întrebare nu-i așa? Da, cu siguranță da. Însă, toate aceste răspunsuri se găsesc la Suleika, personajul principal din cartea „Între două lumi”. Ea primește răspunsuri la sfârșit de drum, chiar dacă toate i-au fost descoperite prin greșeli. 

În timp ce alții consultă broșuri pentru alegerea unei facultăți emerite, Suleika consultă spitale. Izolarea este greu de dus, dar prietenia cu alți bolnavi de cancer, legătura formată cu alți oameni, înțelegerea problemelor cu care se confruntă, dependența de alții, neputința, disperarea, saturația de tratamente… parcă sunt mai ușor de îndurat. 

De multe ori mi se părea că dacă e suferință, atunci e doar a mea și atât. Doar eu mă simt rău, ceilalți sunt ok. NU! Suferința îți dezvoltă egoismul, îți descătușează cruzimea, nu mai vezi ceea ce ar trebui din cauza furiei care te copleșește.

Cu toate acestea, protagonista a reușit și să-și înghită resentimentele, să-și îngroape umilința, să refuze rușinea și să meargă mai departe, călcând în picioare mândria și visurile și înotând într-un ocean de incertitudini.

„Lumea frânge pe fiecare și după aceea la mulți locul în care au fost frânți se întărește.” 

 Așadar, Suleika Jaouad rupe tăcerea și iese din însingurare, scriind. În scris ea și-a găsit speranța. Se descarcă și își împărtășește chinul de neînchipuit pentru cei care nu au trecut printr-o astfel de încercare. Suleika povestește cât de cumplită poate fi vindecarea și cât de ușoară pare boala, uneori, în comparație cu chinul de a încerca să revii, să o iei de la capăt!

Cartea Suleikăi este despre două lumi: cea de dinainte și cea de după cancer! Ea dă voce tuturor celor care trec prin astfel de momente de chin și dă, în același timp, speranța că viața poate merge mai departe. Această carte trebuie citită dintr-un singur motiv: ea îți dă curaj să trăiești din plin!

 

Посмотреть эту публикацию в Instagram

 

Публикация от DICȚIE\ ȘTIRI – Mihaela Iorgu (@mihaela.iorgu)

Cine a mai reușit să citească această carte deja?

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: