Ea scrie, erotic – nu pervers, descătușat – dar nu desfrânat, ea e Lola, nu pentru că nu are și un nume real, ci pentru că așa este muuuult mai incitant. La doi ani de la apariția blogului LolaMajeure, autoarea acestuia se poate lăuda deja cu o a doua comandă de cărți către editură, dat fiind stocul epuizat. Să fie oare consumatorii noștri de carte flămânzi după literatură erotică, sau chiar e bună „Sweet Vera Cruz”?

De ce Lola și de ce Majeure? E cu semnificație acest pseudonim? Și de ce nu un nume real?

„Lo-lii-ta : vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe vălul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. Li. Ta.” Dacă nimfeta lui Nabokov ar fi crescut mare, ar fi ajuns Lola. Majeure pentru că cititorul meu trebuie să aibă 18 ani împliniți. Nu e nume de buletin, e pseudonim. Un nume de buletin presupune o anumită femeie, o anumită culoare a ochilor, mărime a sânilor, anumiți dinți cariați. Nu ai loc de imaginație. Un pseudonim, o Lolă anonimă oferă mai multă libertate. Adesea mi s-a spus că aș fi cutare actriță sau cutare prezentatoare TV ori vecina sau prima dragoste a cuiva. Oamenii pot să aleagă pe cine o vor ca Lola. În Moldova sunt multe Lole 🙂

lola

Când a apărut pentru prima dată ideea unui blog anonim? Cât s-a copt ideea aceasta până să ajungă online? Dar pe hârtie?

Ideea unui blog nu s-a copt deloc. A venit ad-hoc. „Vreau blog!”. Peste 10 minute wordpress-ul a mai avut un blog. Pe durata a doi ani (la sfârșitul lui noiembrie fac 2 ani de blogging) Lola Majeure Blog s-a copt încet, încet, în văzul tuturor. Și eu m-am copt la capitolul vorbim și scriem corect în limba română, mie fiindu-mi mult mai ușor să mă exprim în rusă. E dulce limba română, bună pentru amor.

Hârtia a avut nevoie de timp. Am știut despre ce o să scriu, cum va fi finalul, cum se va numi personajul principal. Am alcătuit, hăcuit, schimbat cu locul și redactat totul în minte. După care am început să scriu: pe foi A4, în carnete personalizate, pe șervețele de masă, le-am adunat pe toate, le-am băgat în calculator și am trimis manuscriul la editură.

Cum de nu te-au cenzurat?

Inițial editura din Chișinău a dorit să schimbe cuvintele iuți cu unele mai dulci sau măcar să bage puncte de suspensie. Eu i-am convins să n-o facă. Am scris pe alocuri cu cenzură  nu pentru a epata sau a șoca, dar pentru a transmite exact emoția  de care aveam nevoie. Dacă vrei să tai adânc, ascute cuțitele.

Erotică pentru că ai predilecție pentru acest gen sau pentru că e unul care se consumă bine pe moment?

majeurePornografia se vinde. Angro. Erotica – mai cu amănuntul. Nu faci mare avere din asta, dar faci migrene, numărul mesajelor de mulțumire, încurajare fiind direct proporțional cu gălețile de rahat turnate-n cap.

La noi se vorbește atât de mult de femeie. Femeie puternică, feminitatea femeii, femeia – nucleu al societății, femei, femeie. Femeia a devenit un cuvânt care în combinație reușită cu altele dă bine ca slogan. Da’ femeia-i om, are preferințe sexuale, fantezii sexuale, temeri, candidoză vaginală.  Asta am dorit să arăt.

De fapt, de unde te inspiri tu, de unde iei firele tale de povești?

De la oameni, din oameni. Îmi place să-i observ: cum țin tichetul de la troleibuz în mână, dacă îl boțesc sau sumează cifrele cu voce tare; cum duc genți, cum stau în stație, cum se ceartă, cum se privesc unii pe alții. Unii au viață, alții sunt reci.

Ai fost vreodată criticată, cum că ai plagia pe cineva, pe anumite linii de idei? 

Nu. Nu am plagiat niciodată. Plagiat înseamnă furt. Niciodată nu aș face așa ceva, pentru că știu ce înseamnă să ți se ia bucăți din tine. Mi s-a întâmplat. Au luat din blog, au luat din mine. Dar un copy paste nu e deajuns. Asta circulă prin vene ca sângele. Trebuie să simți că-i al tău. Ai nevoie de transfuzie.

Am fost confundată cu Scriitoarea Pervesră. O altă bloggeriță de la noi care a scris cândva despre sex, sexualitate, dar pe care nu am citit-o. Nu sunt Scriitoarea Perversă. Nu mă consider scriitoare (chiar dacă am o carte publicată) și nici perversă nu sunt. Lucrurile pe care le scriu sunt lucruri absolut firești care se întâmplă între oamenii mari.

expediez

Nu ai fost acuzată că ești prea directă, că o spui prea „verde-n față”?

Am fost. La început. Cititorul meu s-a obișnuit cu felul meu de a fi, de a scrie, a gândi. A spune p…dă în loc de „treaba ceea” nu e lipsă de educație. E libertare. Tindem spre libertatea de exprimare atât de mulți ani, dar tot ambalați și cu „trebile celea” mulți dintre noi au rămas.

Care este limita pe care ți-o pui în tot ceea ce publici?

Mă opresc înainte ca cititorul să ejaculeze. Îl las să trăiască momentul. Nu mă interesează așternuturi străine. Cât de multă erotică îmi permit în unele postări? La hotar cu pornografia, uneori – la doi pași până la linie. Niciodată după. Sunt alții pentru asta.

Soțul sau iubitul tău ce citește? Este de acord cu absolut tot ce scrii?

carteaEu am un iubit, trebuie de menționat 🙂  Chiar dacă unii cred că aș fi singură, bătrână și părăsită de toți,  alături este un bărbat. Prezența unui bărbat, căldura unui bărbat dublează sentimentul de libertate pe care poate să îl aibă o femeie.

El nu citește bloguri. Nici pentru femei nici pentru bărbați. Când are timp, citește literatură serioasă 😀 Pot să-i cer sfatul, să-l întreb ce părere are, dar eu sunt Domnul Dumnezeul meu. Blogul și cartea mea nu este tapetul de la bucătărie care trebuie schimbat și este nevoie de acordul amândurora.

Despre ce este Sweet Vera Cruz?

Este un roman despre libertate, despre femei, despre un tip de mentalitate.  Un Vera Cruz diferit, un pic straniu, cu oameni care se ceartă, iubesc, speră, fac sex fără iubire.

De ce pe eroina ta o cheamă Milka?

 Pentru că Milka nicidecum nu trebuie să fie numele unei vaci violete care reclamează o ciocolată, oricât de dulce ar fi ea. De când am văzut publicitatea, am zis că e nume de femeie, deloc grasă, deloc vacă. Milka trebuie să fie slabă și faină. Și am făcut-o personaj de carte… Mulți cred că vor deschide cartea și vor citi depre o femeie pe nume Vera.

Cum a fost întâmpinată cartea de către cititori?

Important e că a fost acceptată. Că se vinde în cele mai mari librării de la noi.  Pentru mine a fost o victorie. Cititorii mei au așteptat cartea. Unii din ei s-au bucurat mai mult decât mine atunci când i-am anunțat că este în librării și online. Femeile au comentat, m-au felicitat. Bărbații au tăcut și-au cumpărat. Unii pentru sine, dar cel mai mulți pentru iubite. Au fost din cei care m-au rugat să le semnez o carte pentru soție, alta – pentru amantă. Am, deja, comenzi pentru sărbătorile de iarnă, săptămâna aceasta editura a reluat tirajul. E mai simplu să dăruieși o carte decât să dai greș cu mărimea la sutien.

De ce semnezi cu ruj pe post de pix?

cartea sweetPrimul autograf l-am dat în stație, unui foarte bun prieten și la mine în geantă aveam doar un creion cu vârful rupt și rujul. A prins cumva faza asta a prins, am postat poza și oamenii au vrut să fie ruj, că cică e mai special și mă reprezintă. Restul le-am semnat acasa și le-am expediat în plicuri. Am chltuit deja 3 rujuri, doar cu ele semnez (râde).

Despre ce va fi următoarea carte?

Nu știu. Nu știu dacă în viitorul apropiat am să scriu o a doua carte sau continuare la Sweet Vera Cruz (mulți m-au întrebat dacă va urma). Cartea aceasta nu mă lasă, simt că mă ține, că nu am trăit-o până la capăt, că nu m-a consumat cu totul. Câteodată merg pe drum și am impresia c-o să mă întânesc cu cineva din personajele mele, atât de apropiate au devenit pentru mine. Dar, îmi doresc să scriu o piesă de teatru. Să fie montată la noi. Să o trăiesc la fiecare reprezentație.

Foto: Facebook.com/LolaMajeure

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: