Tatiana Magaleas a fost cucerită de profesorii deosebiți care i-au predat istoria în anii de școală. Nu s-a gândit că anii o vor pune pe ea în poziția de a aduce argumente și detalii hazlii ca sa facă lecțiile de istorie cât mai atractive. Și ele anume așa sunt. Pentru că profesoara pe care ți-o prezentăm astăzi recurge la diverse tertipuri, doar să le fie interesant copiilor. Devine străbunică, le spune bancuri, ia vocea lui Stalin sau a solului turc din perioada lui Ștefan cel Mare… totul pentru ca elevii să o perceapă „de-a lor”. Cum altfel? Doar are și vlog pe Youtube, acolo unde lecțiile de istorie devin și mai interactive, virtual. Cum de reușește, ne-a povestit într-un interviu #profesoriCOOL Tatiana Magaleas, profesoară de istorie la Școala Internațională Heritage

Tatiana, vă mai amintiți ce v-a influențat să luați calea pedagogiei?

La școală în clasa a patra am început să studiem istoria după un manual nou care se numea Daciada. Textele erau pe înțelesul copiilor și avea multe desene. Cred că m-a copleșit, pentru că după, mă visam deja profesor de istorie.  Când am crescut mare „era la modă” să fii jurist așa că am mers la Colegiul Republican de Informatică și Drept din Chișinău, dar soarta m-a dus mai departe la Universitatea de Stat,  facultatea de Istorie. Astăzi, uitându-mă în urmă, cred că și profesorii care mi-au predat această disciplină erau deosebiți: mereu aveau istorii interesante de povestit despre faraoni și piramide, despre tactici de luptă și personalități notorii, erau prietenoși și chiar hazlii.

A fost cel mai greu la început?

Cel mai dificil în primii ani de activitate a fost să jonglez cu limbajul, cu termenii. Elevii înțeleg greu limbajul sofisticat din manuale cu atât mai mult termenii de specialitate. Deseori, ca să fiu sigură că au înțeles corect anumite aspecte ale temei sau cuvintele-cheie, le spuneam să-și închipuie că sunt străbunica lor și să îmi spună cu cele mai simple cuvinte ce au înțeles. Așa eram sigură că au înțeles corect, iar ca bonus – aveam momente hazlii și de respiro în clasă. A doua provocare, pe care o mai întâlnesc și acum este să îi conving pe elevi că Istoria poate fi interesantă. Ei au idei preconcepute că la disciplina Istorie vor învăța doar ani și hărți. Acești elevi vin la primele lecții „fără tragere de inimă” cum ar spune bunica mea, dar în mai puțin de șase lecții sunt atât de entuziasmați că nu mai vor să plece din clasă, chiar dacă a fost sunetul la pauză.

Acesta a fost scopul meu și atunci când am lansat proiectul de lecții video History.md. Cei care învață de pe History.md ne scriu că deși lecțiile au un volum mare de informație, sunt foarte interesante, structurate și pe înțelesul tuturor. Pentru mine este cea mai mare recompensă.

Și cea mai mare bucurie a unui dascăl care este?

Când lucrezi cu copiii, fiecare zi e marcată cu vreun moment interesant, neașteptat, haios sau bizar. Dar când elevi care deja au absolvit vin la liceu să se întâlnească anume cu tine, să vadă ce mai faci, este pur și simplu copleșitor. Unii elevi au fost la nunta mea, îmi cunosc familia, îmi sprijină proiectele. Sunt foarte mândră de ei. În timpul carantinei, când am realizat lecțiile online, am simțit o mare satisfacție când elevi, părinți și profesori, pe care niciodată nu i-am văzut, ne scriau mesaje de mulțumire și ne încurajau să continuăm, chiar și când se va termina perioada de izolare. Aceste mesaje ne dădeau curaj să continuăm. Înțelegeam că munca noastră aduce folos.

Recunoașteți, aveți favoriți printre elevi?

Ha-ha, Dex-ul spune că favorit este și o persoană care se bucură de protecția unui om influent. În cazul doi – da am favoriți. Aproape în toate clasele, mari sau mici, am elevi timizi sau care în comparație cu ceilalți nu au abilități de a înțelege totul „din zbor”. Pentru acești elevi eu fac fișe de joc, puzzle, hărți din plastilină, lecții video, proiecte crafti, îi chem des în fața clasei chiar dacă numai pentru a căuta un cuvânt în dex-ul online. Ei așa prind curaj și devin mai încrezători în ei. În rest, le împart atenție tuturor și e simplu: Sunt foarte activă în timpul orelor, nu stau la masa profesorului, sunt oriunde, numai nu acolo. Gesticulez activ, imit vocea anumitor personaje istorice (Stalin, solii turci la Ștefan cel Mare…) spun glume sau vorbe de duh.

Simțiți că tehnologiile ajută profesorul sau ba?

Mie îmi place că elevii sunt la un click depărtare de tot ce-i interesează. Învățarea prin descoperire este una dintre cele mai bune metode. Elevii mei au deja deprinderi foarte bune de a folosi gadgeturile și a căuta pe internet informația necesară, de a asculta cărți în format audio și podcasturi, de a realiza proiecte cu ajutorul celor mai noi programe și aplicații.

Când am creat proiectul de lecții video History.md am folosit anume acest moment – intri în lumea elevului prin telefon, computer, tabletă, lucruri pe care le cunoaște și îi plac. Dacă elevul nu reușește să însușească tema în clasă, sau a absentat din anumite motive, el are permanent la îndemână  telefonul, își poate pune căștile și ascultă liniștit tema de câte ori vrea, când vrea, unde vrea… chiar și în drum spre școală.

Asta îi schimbă pe elevi cumva?

Generație după generație copiii sunt mereu la fel. Mă bucur că elevii de azi sunt mai ageri, mai direcți, mai liberi decât am fost noi. Nu se sfiesc să spună ce simt sau ce vor. Tot timpul le spun elevilor că pot să spună prima idee care le vine în gând, chiar dacă va fi greșită. Suntem la școală ca să învățăm: și a greși, și a întreba este normal. Astăzi și profesorii sunt puși în situația de a învăța ceva nou pentru ei (softuri, aplicații). Elevii deja le cunosc, deci nu e o rușine să-i întrebăm cum funcționează una sau alta. Ei chiar se vor bucura că au ajutat profesorul.

A schimbat ceva pandemia?

Pentru mine pandemia nu a schimbat prea multe la capitolul lecții. Cum pregăteam orele făcute în clasă așa le făceam și on-line, cu mici modificări. Totuși am avut și o experiență aparte, la doar o săptămână de la începerea carantinei am fost prima care a făcut lecții de Istorie online pentru toți doritorii din clasele a V-a – VIII-a. Vizualizările vorbesc de la sine, iar feedback-ul a fost extraordinar. Sunt foarte recunoscătoare pentru aprecierea primită. Ulterior au apărut și alte platforme care au venit în ajutorul elevilor și profesorilor.

Acum lucrăm la un nou proiect care nu are analog în Republica Moldova și sperăm să fie primit la fel de bine ca History.md. Chiar dacă la moment instruirea la distanță nu va lua în totalitate locul lecțiilor clasice, o alternativa calitativă are rostul și chiar trebuie să existe.

Dar v-au schimbat elevii cu tendințele și tehnologizarea lor?

Îmi place să vorbesc cu elevii la același nivel, iar pentru asta trebuie să știu ce le place. Am mulți elevi cărora le place Harry Potter, personajele Marvel și DC, jocuri de pe XBox – așa că am citit cărțile, am vizionat filmele și m-am jucat pe XBox. Folosesc numele personajelor, replicile memorabile de genul „avada kedavra” atunci când fac proiectările de lecție, rebusurile sau alte jocuri. Uneori pentru a explica ceva le spun „țineți minte ca în filmul cela….” și ei zâmbesc și strigă daaaa! Mai mult, acum și băiețelul meu iubește super eroii Marvel și DC, le reproduce logourile și poartă îmbrăcăminte cu imprimeurile date, deci așa sunt mai aproape și de el.

Vă lipsea această abordare atunci când erați elevă?

Când eram eu la școală, profesorul era considerat „stăpân” în clasă. Nici nu ne puteam închipui că am putea să glumim cu el sau să ne jucăm, că merge la nunți sau are necazuri. Eram sigură că nu voi fi profesorul rigid care „știe materia pe nota 9, Dumnezeu pe 10, iar sărmanii elevi poate pe un opt șchiop”. Eu mereu le zâmbesc elevilor, le povestesc întâmplări haioase și sunt momente când ne înțelegem din priviri. Ei au încredere în mine, iar eu în ei – iar asta cântărește mult.

Și peste 10 ani va fi la fel?

Aici îmi permit să visez. Vreau să fiu profesoară și atunci, iar sistemul de învățământ să fie reformat din rădăcină. Și profesorii, și elevii să aibă alternative de calitate. Să fie mai puține teme, ca profesorii și elevii să discute mai multe aspecte și detalii care îi interesează pe elevi, care îi va ajuta să înțeleagă mai multe aspecte ale vieții de azi și cum anumite evenimente din trecut au repercursiuni politice, economice sau sociale până în prezent. Îmi doresc ca profesia noastră să fie respectată după merit, iar meritocrația să nu fie un simplu cuvânt din dicționar.

Foto: Arhivă personală