Nu-i așa că vă amintiți cu drag de acele momente în care erați mici copii și se deschideau ușile în Casa Mare, iar acolo… O comoară! De la țolul în dungi, la lăicerul de pe perete și perne straturi… O abundență de culori, flori și simboluri tradiționale – toate inspirate din alte timpuri, simple, atunci când lucrurile încă ne mai minunau. Astăzi vă spun povestea unei femei care ține aprinsă flacăra tradiției.

Viorica Vizitiu este o femeie simplă din Roșieticii Vechi, raionul Florești, dar are o mare pasiune pentru artă și tradițional. Mânuiește cu iscusință acul, ața și culorile, și „sădește” flori minunate, în nuanțe aprinse, la fel ca cele pe care ni le imaginam citind povești.

Dragostea pentru frumos i-a fost sădită în inimă încă în copilărie

„În copilărie am țesut la razboi. Am țesut cu mama mea, împreuna cu 2 frați de ai mei, mai mari ca mine. Părinții creșteau vaci, porci și char și oi. Lâna de la oi mama o spăla, o oparea și ne punea pe toți să o scărmănăm cu mâinile. O torceam eu cu mama, iar apoi, tot cu mama, o vopseam. După care țeseam la război covoare și le vindeam, ca mama să ne poată întreține pe toți.

Cu părere de rău nu mai vrea nimeni să facă așa ceva. Chiar îmi este dor de acele lucrări, să le fac din nou… mi-aș dori foarte mult să pot învăța generația de acum măcar să le cunoască”, povestește femeia.

Acum câțiva ani în urmă, Viorica s-a adresat cu o propunere la autoritățile locale, de a organiza un cerc de creație unde să-i învețe pe copii aceste lucruri frumoase. Însă nu a fost să fie. „Chiar am lângă mine casa feciorului decedat și aș fi de acord să o dau pentru așa ceva, dar nu mă susține nimeni”, spune cu regret Viorica.

„Sunt născută în anul 1969 ,Am crescut intro familie de rând, părinții fiind ambii lucrători în câmp. Am fost 6 copii: 5 frați și eu o singură soră. Am terminat școala medie cu notele de 4 și 5, pe atunci acestea erau ca nota de 9 și 10 acum. Îmi plăcea mult să pictez, mai ales florile… Nu mi-am putut permite studii superioare din cauza că părinții nu m-au putut ajuta financiar.

La vârsta de 19 ani m-am căsătorit. Am dat viață la trei copii, însă la vârsta de 29 ani m-am îmbolnăvit de o boală care nu se vindecă. Trebuia să stau mai mult în casă, să mă feresc de soare. Și atunci am încercat să-mi găsesc o ocupație. Și am preferat-o pe aceasta.

Am învățat de la niște copii din mahala. Am văzut numai o lucrare de-a lor și mi-a plăcut foarte mult. M-am interesat cu ce fel de ac se poate face așa ceva, la care ei mi-au explicat că se poate face dintr-o simplă siringă de la picurătoare. Am procurat-o și  am facut-o de sine stătător. Am luat ștergare din cele multicolor ca curcubeul, de unde scoteam ața și am început să învăț singură. Lucram și noaptea. Până la urmă mi-a reușit ce-mi doream. Singură alcătuiam desenul, îmi imaginam culorile naturii și le brodam tot după imaginația mea.

Am început să brodez pentru mine, dar veneau în ospeție pe la mine acasă persoanele apropiate, rude, prieteni, vecini… care îmi spuneau că lucrările mele sunt foarte frumoase și doreau să le cos și lor.

Nu după mult timp m-a părăsit soțul, tatăl copiilor mei. Nu ne mai trimitea bani, într-un cuvânt nu ne purta de grijă. Trebuia să trimit toamna copiii la școală. Am făcut primele lucrări și am încercat la piața din raion. Am avut 4 coșuri, fiecare cu floarea sa. Mi le-au cumpărat imediat și îndată o doamnă a comandat să-i fac 10 coșuri. Bucuroasă am venit acasă, lucrând zi și noapte, dormeam câte 2-3 ore pe zi și în timp de o săptămână au fost gata”, ne destăinuie Viorica.

Din păcate, acum cinci ani, femeia și-a pierdut fiul mai mare într-un accident cumplit. Alinarea însă este fiica lui, nepoata, pe care o vede mai rar decât și-ar dori, însă pe care o iubește enorm și care pare să aibă aceleași înclinații spre creare de frumos.

Femeia brodează și ii, dar din păcate are puține comenzi: „Fiindcă ele necesită mai mult timp pentru realizare și lumea nu le mai prețuiește ca înainte”.

Viorica nu mai știe numărul exact de coșuri de pernă pe care le-am făcut din anii 2000 până în prezent, dar crede că undeva între 500 și 600 de lucrări. Aceastea au ajuns și în afara țării, în Italia, Germania și chiar peste ocean, în Statele Unite. De asemenea, ea a brodat și ii, și cămăși bărbătești. A brodat pe rochii, jachete, chiar și pe rochii de mireasă. Lucrările ei sunt deosebite prin faptul că le creează cu dragoste, sunt unice pentru că sunt produsul fanteziei sale.

Cei care își doresc o față de pernă, o față de masă sau o ie cusută manual, o pot găsi pe Viorica Vizitiu la numărul de telefon 069506393 sau pe pagina ei de Facebook:WizitiuWiorica.


*Urmărește canalul nostru de Telegram

Pentru mai multe știri din frumusețe și modă urmărește canalul nostru de  Viber – Revista #EAmd Join Revista #EAmd 

WhatsApp – Revista EA