„Dacii nu se tem decât de cer, să nu cadă peste ei.” Probabil ai auzit acest citat. Poate că ai auzit și de Zamolxis, dar e foarte posibil că nu te-ai adâncit niciodată să studiezi mai aprofundat religia pe care o împărtășeau strămoșii noștri.

Dacii, sau tracii nordici, până la adoptarea creștinismului, au fost, cum ar spune unii istorici, păgâni. Credința lor conținea o pleiadă întreagă de zei, înzestrați cu puteri supranaturale, capabili să pedepsească sau să ocrotească un întreg popor.

În fruntea lor stătea, evident, Zamolxis, care era considerat zeitatea supremă. Zamolxis reprezintă viața de pe pământ și viața de dincolo, lumea celor vii și lumea celor morți. Izvoarele istorice diferite generează ipostaze diferite ale zeității. În unele izvoare este întruchiparea unei zeități căreia i se aduceau inclusiv jertfe omenești; în altele, Zamolxis era un preot bătrân și înțelept care i-a învățat pe daci să nu se teamă de moarte și să creadă că sunt nemuritori.

Gebeleizis sau Nebeleizis era zeul fulgerului, al tunetului și al ploii. Era reprezentat ca un bărbat falnic, cu barbă, care provoca tunetele și fulgerele. Stăpânul cerului și pământului, ocrotitor al aristocrației militare. Apare în ipostaza unui călăreț cu arcul sau așezat pe tron. Deseori este însoțit de un vultur cu corn. Mai rar apare ca o ființă cu trei capuri care poartă cornul belșugului la el.

Bendis era zeița lunii, a pădurilor, a dragostei și a maternității. Zeitate din zona dunăreană, mai era asociată cu farmacele și vrăjitoria. Prototipul zeiței Bendis în mitologia greacă este zeița Artemis. Era adorată în primul rând de femei, căci era și zeița căsătoriei, veghind cu grijă legăturile matrimoniale. Este reprezentată ca o femeie cu sâni proeminenți, purtând tunică și coif.

Derzelas era zeul sănătății, numit și Zeul cel Mare. Este reprezentat călare, asemeni unui cavaler, iar templul ridicat în cinstea lui s-a descoperit pe malul Mării Negre în Histria. În timpul vieții preotului principal al lui Burebista, Deceneu, care a devenit ulterior rege, Derzelas era zeul principal la care se închinau dacii.

Pleistoros – zeul războiului. Acestui zeu, conform scrierilor lui Iosephus Flavius în lucrarea Antichități iudaice din sec. XVIII, dacii obișnuiau să-i aducă jertfe omenești.

Sabazios era considerat patronul solar al cailor, zeul care alungă anotimpul rece. Avea atributul hitonic al șarpelui. Dacii îl venerau în munți, la lumina făcliilor. Sanctuarele sale în munți aveau formă rotundă, cu acoperișul deschis care permitea ca lumina soarelui să cadă pe altare. Noaptea, pe altare ardeau făclii. La greci și romani, Sabazios era asociat cu Dionysus – Bachus, dar și cu zeitățile soarelui.

Au mai fost întâlnite, în izvoarele istorice, nume de zeități la care se închinau strămoșii noștri, precum Semele, Kotys, Seirenes, Silenius, dar, din păcate, există prea puține date istorice despre importanța acestor zeități.

Alte atribute sau denumiri care aveau o mare însemnătate pentru daci erau:

  1. Kogaionon – muntele sfânt unde se credea că locuiește Zamolxis.
  2. Sarmisegetuza – capitala statului dac, folosită și pe post de sanctuar, centru spiritual, altar al zeului-soare și necropolă.
  3. Lupul era simbolul inteligenței, dreptății și al spiritului liber.
  4. Șarpele era un simbol chthonic ce apărea foarte des lângă zei.
  5. Zmeul – creatură fantastică, mitică, șarpe zburătoare cu cap de lup. Se consideră că era simbolul luptei sau drapelul luptei.

Toate aceste atribute ce țin de religie erau conduse de preoți care aveau o autoritate supremă în popor,  de multe ori îndeplinind și funcția regelui. Marii preoți geto – daci au fost:

  1. Deceneu. Rege și preot începând cu anul 44 î. Cr, după moartea regelui Burebista.
  2. Cosmosicus. Urmașul lui Deceneu, rege și mare preot al geților, anii- 29 d. Cr.
  3. Coryllus. La fel, urmaș al lui Deceneu, rege și mare preot al geților. Anul 28-29 d. Cr.
  4. Vezina. Al doilea în rang în statul lui Decebal.

Sper să-ți fi trezit curiozitatea și să dorești să afli chiar mai multe decât cele scrise în articol. Te pot ajuta cu cărțile de specialitate istorică, dar și cu o mulțime de filmulețe de pe YouTube.

Distribuie articolul: