Când vorbim de bătrânețe, ca de un fenomen inevitabil, mulți se gândesc la diferite lucruri importante, gen să ai bani puși deoparte, sau vreo asigurare mai solidă pentru sănătate.

Dacă stau să mă gândesc, frica nu se manifestă atât pentru fenomenul îmbătrânirii omului, cât pentru ceea ce vom face, cum ne vom simți, cum vom trăi și cum vom arăta la bătrânețe.

Gerontofobia este denumirea științifică a fricii de bătrânețe și, aidoma fricii de moarte, afectează mai multe persoane decât am crede noi. Mulți oameni sunt speriați numai la gândul că vor îmbătrâni, multe femei se gândesc cu groază la momentul în care frumusețea lor fizică nu va mai fi la fel, de parcă trecerea timpului ar fi o moarte definitivă a frumuseții…

Motivul principal din care apare frica de bătrânețe este neacceptarea. Foarte des aud de la femei de 40 – 50 ani fraza: „Eh, la vârsta mea deja nu mai pot face cutare lucru” sau: „La vârsta mea nu-mi mai permit”. În acest context, să ne amintim de bunicuțele noastre: acelea energice, mereu puse pe treabă, ocupate cu ceva. O mare parte din bătrânicile copilăriei noastre au trăit până la vârste înaintate. Străbunica mea a murit la 86 ani și a plecat, am impresia, din motivul că a decis ea că trebuie să plece.

Care era secretul longevității lor? Faptul că acceptau că nu mai sunt ca la 35 ani și, totuși, se bucurau de viață așa cum puteau. Foarte des auzeam de la străbunica mea: Fă rai din ce ai. Erau asumate și își acceptau, ba chiar își purtau cu mândrie, proprii ani. Pe când multe, foarte multe dintre cunoștințele mele, bărbați și femei, caută cu disperare să-și ascundă vârsta, de parcă vârsta le-ar fi o sentință, ce nu poate fi apelată.

Ce-ar fi dacă ne-am privi în oglindă și am accepta faptul că timpul și-a pus amprenta asupra noastră și că, probabil nu vom mai arăta ca la 20 de ani, dar vom încerca să evidențiem frumosul care, în fond, nu a plecat nicăieri de pe chipul nostru?

Vorbind de acest aspect al vieții, mi-o aduc aminte mereu pe marea artistă a baletului, Maia Plisetskaya. Ea, care nu a recurs la injecții și operații plastice nici când a ajuns în etatea vârstei, spunea: „Există grădini tinere și grădini bătrâne, iar o grădină bătrână poate fi îngrijită sau neîngrijită”. Mi se pare fenomenal faptul cât de simplu a redat încântătoarea balerină acest secret al iubirii și acceptării de sine.

Grija față de propria persoană, tratarea cu respect a propriei ființe la nivel fizic și spiritual – iată leacul care, în umila mea opinie, tratează frica de bătrânețe. Or, înafară de frumusețea fizică tinerească, mai avem și alte valori, mult mai durabile în timp.

O altă cauză a fricii de bătrânețe este anxietatea. Bătrânețea se asociază, de multe ori, cu boala, suferința, moartea. Rămânând concentrați pe aceste aspecte, nu facem decât să încetăm să mai trăim, să încetăm să prețuim faptul că, acum și aici, suntem sănătoși și plini de viață.

Aici ar putea să ne vină în ajutor psihoterapia, sesiunile de lucru la nivel de subconștient ce pot include chiar și hipnoza, pentru a ne ajuta să ne relaxăm și să reducem din fobia care, efectiv, ne încătușează dorința de a trăi și ne știrbește din bucuria de a fi în momentul de acum și aici.

Privind spre bătrânețe ca spre o etapă firească și normală a vieții, putem să ne concentrăm nu pe creșterea fricilor legate de cum ne vom simți dacă vom cădea la pat, ci pe un mod sănătos de viață ce ne va ajuta ca acest lucru să nu se întâmple decât, poate, la o vârstă foarte înaintată.

Știi care sunt vitaminele sau leacurile – minune ce prelungesc tinerețea? Iubirea și respectul față de corpul și sufletul propriu, comunicarea cu oamenii dragi, experiențele plăcute ale vieții, precum călătoriile, sau un hobby interesant, pofta de viață cu care să-i molipsim pe toți cei din jur.

Căci da, cu regret, cu toții vom îmbătrâni și vom muri. Dar am putea, înainte de asta, să trăim!

Distribuie articolul: