La vârsta de 29 de ani, Daniela se ocupă singură de creșterea a 7 copii, dintre care unul este imobilizat la pat. Soțul ei a abandonat-o pentru sora ei și s-a stabilit în Polonia, unde a dispărut acum patru luni. Aceasta este povestea Danielei, pe care a împărtășit-o într-un interviu , prin ce greutăți a trecut încă din copilărie, cum a alungat-o mama din casă și cum a ajuns să fie trădată și de tatăl copiilor săi, scrie unimedia.info.

Daniela s-a născut în satul Puhoi, raionul Ialoveni, iar perioada copilăriei ei a fost marcată de greutăți și suferințe, mărturisește ea:

„Am fost foarte chinuită, obijduită, anume de părinți. Mama a plecat peste hotare, iar eu am rămas acasă cu 2 surori și un frate. Tata, chiar dacă lucra, umbla doar cu băutul. Bunica era la pat, eu trebuia să am grijă de animale, de bunica, de surori, de frate, să le fac mâncare, să coc pâine. Aveam 12 ani, bunica din pat îmi spunea cum să gătesc un borș, cum să frământ pentru pâine, cum să o coc. Mergeam la școală, iar la ora 13:00 trebuia să fiu acasă, să fac totul până venea el seara de la lucru: curat în casă, curat la animale, mâncare, totul”.

Daniela menționează că mama era conștientă de ce se întâmpla în familie.

„Când suna mama, îi spuneam că tata mă obijduiește, mă bate, iar ea îmi zicea să mai rabd, să absolvesc clasa a 9-a, apoi mă va lua cu ea. Așa și a fost, nu am susținut nici examenele după clasa a 9-a. Mama a venit și m-a luat cu ea peste hotare, în Ucraina, iar la 15 ani deja lucram”.

Eroina dezvăluie că nici de la mama sa nu a primit iubirea pe care și-ar fi dorit-o:

„Ea și-a găsit un bărbat și locuia cu el. Nu am primit căldura de mamă, nu am avut susținere din partea ei”.

În Ucraina, Daniela a întâlnit un băiat:

„Am rămas însărcinată, am venit acasă. La 16 ani am născut gemeni. Fetița este sănătoasă, iar băiatul e bolnav, la naștere l-au scăpat în cap și are paralizie cerebrală infantilă. Nu merge, nu vorbește, nu face nimic. Întâi am născut fata, apoi băiatul și am văzut că l-au scăpat, apoi am intrat în comă și nu știu ce a fost mai departe. A doua zi mi-a revenit, am stat o lună în spital, vedeam că băiețelul nu se mișcă, nu reacționează la nimic. Fetița se dezvolta, adăuga în greutate, iar băiețelul nu. Medicii nu mi-au zic nimic decât că a fost un microb, dar ce are asta cu paralizia?”

Femeia nu a scăpat de bătaie nici după ce s-a căsătorit:

„Am stat în casa bunicii după ce am născut. Soțul mă bătea foarte tare, pentru că îl trimiteam să muncească, să câștige bani pentru copii, iar el nu voia. De multe ori l-am fugărit, l-am dat afară din casă. Îi spuneam mamei lui, iar ea îmi zicea: Cum ți-ai ales, așa rabdă. Doi ani am răbdat, apoi l-am fugărit. La poliție nu l-am dat, pentru că tatăl lui mă amenința că va face în așa fel, încât să îmi ia copiii. De când l-am alungat, nu a dat un bănuț copiilor”.

Când copiii Danielei aveau 2 ani și jumătate, mama sa a alungat-o din casă, în plină iarnă:

„A venit acasă, din Ucraina, cu un bărbat și probabil noi le încurcam. Ne-am certat și ea mi-a spus să-mi iau copiii și să plec din casă, în toiul iernii. Nu a interesat-o nimic, mi-a aruncat hainele afară. Am sunat-o pe o doamnă la care am lucrat mai mult timp, ea m-a ajutat, mi-a dat o căsuță la Sîngera și am locuit acolo. Apoi a vândut casa și m-a ajutat să cumpăr o casă în localitatea de unde sunt părinții săi”.

Cu al doilea soț, Daniela a făcut cunoștință pe internet:

„El venea și mă ajuta cu copiii. Lucra în oraș și nu avea gazdă, așa că mi-a propus să locuiască la mine și să-mi dea banii mie, pentru copii. Până la urmă ne-am căsătorit, a fost o viață foarte frumoasă. Era cu 11 ani mai mare, era cuminte, nu m-a bătut niciodată, mă iubea și-mi iubea copiii. Cu el am mai născut 3 copii, 3 fete. Dacă o certam pe cea mai mare fetiță, el mă certa pe mine, la fel și cu celelalte. Chiar dacă erau greutăți, eram fericiți”.

Totul s-a schimbat când în casa lor a venit sora Danielei:

„Nu era căsătorită cu bărbatul cu care locuia, dar aveau 2 copii, el a lăsat-o și a plecat în Italia, iar pe ea a alungat-o din apartament. Ea m-a sunat și m-a rugat să o iau la mine. Am vorbit cu doamna Ala și mi-a permis să o iau la mine. Până în octombrie totul a fost bine, soțul a decis să plece peste hotare, ca să putem strânge bani să plătim casa. A plecat și sora mea cu el, la o fabrică de carne, în Polonia. Când au ajuns acolo, nu m-au sunat. Am găsit-o pe fata cu care au plecat ei. Mi-a spus că ei au fost duși la altă fabrică. Nu-i pot găsi nicăieri, toate site-urile lor sunt închise”.

De 4 luni, nici soțul Danielei, nici sora ei nu au dat niciun semn:

„Am încercat să scriu, mesajele se duc, dar nu sunt deschise și citite. Chemare pe viber este când sun, dar nu răspunde nimeni. Am o presimțire că ei trăiesc împreună și nu vor să răspundă. Când erau ambii acasă, în Moldova, el muncea în Chișinău și venea acasă doar la sfârșit de săptămână. Când mă uitam în telefonul lui, vedeam că o suna de mai multe ori pe ea decât pe mine. El îmi spunea că am imaginația bogată. Am întrebat-o și pe ea. Mi-a răspuns: Ce e cu tine? Eu sunt sora ta, cum pot să mă bag între tine și tatăl copiilor tăi?” Acum cred că bănuielile mele s-au adeverit”.

Singură, femeia se ocupă de cei 7 copii, încercând să se descurce fără sprijinul soțului. Veniturile constau în pensia fiului bolnav, de doar 1500 de lei, și banii obținuți din munca depusă timp de 2-3 zile pe săptămână. Sora ei a lăsat cei doi copii în grija Danielei și nu s-a mai interesat de soarta lor de 4 luni.

Distribuie articolul: