Știi senzația aceea când mănânci în continuu și ai tot mânca? Când te așezi la masă cu frica de a nu face excese, dar cumva și cu acea convingere că oricum le vei faci? Dacă așa-ți definești relația cu mâncarea, atunci acest articol este pentru tine.

Prima asigurare pe care vreau să ți-o dau este că nu ești singur/ă în suferința ta: mulți oameni caută în alimentație mult mai mult decât suplinirea necesarului energetic, ci vor să găsească plăcere, confort și ușurare emoțională anume în mâncare.

Top situații în care se recurge la excese alimentare, din motive psihologice:

  1. Mănânci atunci când nu îți este foame – de când ori nu ai afirmat cu 100% siguranță în glas că tu sigur ești dependent/ă de dulciuri, ori de fast-food? Mâncarea nesănătoasă te domină și pare mai puternică decât tine, dar adevărul este un pic altul. Un corp hrănit bine, hrănit corect și la timp este un corp echilibrat, liber de dependențe! Apropo, este mâncat emoțional și când mâncatul este unica ta metodă de a-ți schimba starea, este un mecanism pe care l-am învățat din fragedă pruncie: mâncarea ne calmează, ne energizează și este o sursă excelentă de dopamină. Excesele însă au repercusiuni, pe care le cunoști foarte bine, așadar, zi-mi și mie, când ai putut să te calmezi cu o singură bomboană și de câte ori ai mâncat întreaga cutie?
  2. Nu-ți asculți trupul, nu te conectezi la foamea ta autentică – da, mâncarea e o metodă excelentă de a scăpa de durere, atunci când nu te iubești, când nu îți place cu arăți și când ești dezamăgit/ă de realitatea ta. Oricât de paradoxal ar suna, ne refugiem în mâncare ca să uităm că nu ne place deloc ceea ce vedem în oglindă. Mâncarea alină într-un mare fel, dar este și o mare autoamăgire perpetuă.
  3. Când te ascunzi de ceilalți pentru a-ți îndeplini poftele alimentare – dacă faci din mâncat o taină, dacă ți se pare că comportamentul tău alimentar e oribil și rușinos, probabil că ai o probleme cu excesele alimentare și cu mâncatul emoțional.
  4. Te simți vinovat/ă, dar tot mănânci – un alt cerc vicios ține de vina pe care o resimțim după un exces alimentar, ne auto pedepsim, ne mutilăm corpurile, prin perioade de supe chioare de varză, prin zile pe hrișcă, prin înfometare sau diete pur proteice care ne intoxică organismul.

Așadar, dacă te-ai regăsit în situațiile expuse mai sus, vreau să-ți dau o a doua asigurare: problema nu e în mâncat. Problema nu e în slăbiciunea umană. Și adesea nu în gurmanderie. Problema este că prin mâncatul în exces încercăm să ne acoperim tot felul de goluri lăuntrice, încercăm să spălăm toată ura, nedreptatea, tristețea, singurătatea și câte și câte alte lucruri care merg prost în viața noastră…

Se spune că în spatele fiecărui comportament de dependență se află o emoție. Iar acestea trebuie recunoscute, înțelese și prelucrate, cât mai ecologic posibil. Și da, lucrând cu sinele, înțelegându-ne cauzele mâncatului necontrolat, înțelegând emoțiile personale, frustrările, melancoliile și decepțiile, poți schimba ceva. Cum era zicala aceea: o minte sănătoasă într-un corp sănătos? Oare nu asta merităm cu toții în viață?

Tu cât de des mănânci emoțional? Ai încercat să te întrebi ce se află în spatele acestui comportament autodistructiv? Haide să ne tratăm pe noi cu respect, cu îngăduință și cu drag de sine, și atunci mâncatul emoțional va deveni absolut gestionabil!

Distribuie articolul: