Se zice că viața e frumoasă când ai pe cei dragi alături. Inclusiv prieteni. Dar ce înseamnă, de fapt, să ai prieteni? O prietenie înseamnă când două persoane vorbesc, se ajută, se întâlnesc, cer sfaturi și tot așa mai departe. Chiar și dacă apare o greșeală, se corectează. Dar ce înseamnă când ești doar amabil cu lumea? Presupune asta prietenie între cele două persoane? Dintr-o parte, oare așa se vede?

Mi s-a tot zis că eu am „mulți prieteni”. Dar de unde așa concluzie, idee n-am. Recent, am rugat o cunoștință să mă ajute cu ceva. A refuzat, dar i-am înțeles argumentele. Dar nu a uitat să menționeze că eu „am mulți prieteni și cunoscuți și o să mă descurc!” Am rămas fără replică!

Faptul că eu vorbesc cu cei din jurul meu, asta nu înseamnă că am „mulți prieteni”. Haideți să nu confundăm prietenia cu amabilitatea. Faptul că vorbesc cu multă lume nu înseamnă că suntem prieteni. Dacă cineva mă salută și mă întreabă banala întrebare „ce mai faci”,  cum trebuie să reacționez? Să mă întorc la 180 de grade și să merg înainte? Sunt politicoasă. Și fac un schimb de opinii cu el/ea.

Deja am întrebat o tipă, care tot îmi spunea că am „mulți prieteni”, după ce criterii crede ea că am… „mulți prieteni”? Cică ea mă vede discutând „cu aceleași persoane des. Iar asta înseamnă că suntem prieteni/prietene”. Am râs cu poftă. Faptul că eu vorbesc des cu aceleași persoane, iarăși, nu e motiv de prietenie. Dacă X, Y or Z se apropie de mine, eu ce trebuie să fac? Valabil și invers. Dacă două persoane discută, asta nu înseamnă obligatoriu și sentimente de prietenie.

Am avut situații când am ajutat la nevoie un „prieten”, pentru că, chiar l-am considerat de prieten. Când am cerut eu ajutor de la acel „prieten”, am fost refuzată mai mereu. Fapt pentru care mi-am făcut concluziile de rigoare.

A fi politicos cu oamenii din jurul tău, nu înseamnă obligatoriu să fii prieten/ă cu el/ea. Faptul ăsta înseamnă să fii om cu bune maniere. Niciodată nu se știe ce aduce ziua de mâine și consider că trebuie să te comporți frumos cu cei din jurul tău. Dacă e să vorbesc din propria experiență, mai curând am fost ajutată de oameni străini, cu care am fost amabilă decât de „prieteni”.

În contextul unei experiențe urâte cu o persoană care am crezut-o prietenă, o colegă de serviciu îmi spune: „Daniela, problema e în tine că îți alegi greșit prietenii. Eu ce să îți fac!? Da, e urât din partea ei ce ți-a făcut, dar… așa tu îți alegi prietenii.”

Da, dur spus, dar și adevărat. Dar n-ai de unde ști până nu ți se întâmplă ceva anume. Noi toți greșim. Nu ai de unde ști care e faza până nu se întâmplă ceva anume. Important e să realizăm greșeala și să știm să nu mai facem lucrul ăla în raport cu un prieten anume.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: