Lucian Blaga spunea că „veșnicia s-a născut la sat!” Asta așa e! Când eram mică, se simțea spiritul sărbătorilor religioase, indiferent că era vară ori iarnă, primăvară sau toamnă. Sărbătorile de iarnă erau așteptate cu nerăbdare de noi, copiii, ca să putem merge cu uratul și colindatul. Iar banii câștigați în urma colindatului, ni se părea o avere.

Iernile erau ierni, când ningea, ieșem la rânit zăpada, la săniuș cu alți copii din mahală. Și deja făceam planuri cu cine să mergem cu uratul sau colindatul. Ce urătură/colindă spunem și ne întrebam oare câți bani vom câștiga? Mai știam că o scurtă perioadă de timp, vom profita din plin de dulciuri. Iar banii câștigați în zilele de urat și semănat, ne vom permite ulterior să ne cumpărăm lucruri mărunte pentru școală, fără a mai cere de la părinți.

Anii ’90 au fost ai copilăriei noastre au fost timpuri grele pentru noi. Deși eram copii, înțelegeam anumite dificultăți. Iar unele lipsuri și experiențe ne-au marcat.

Privind în urmă, putem realiza anumite nuanțe bune. Copilăria noastră a avut și aspecte pozitive. Eram și fericiți. Iarna, ieșeam la săniuș, ne jucam cu bulgări de zăpadă. Iar în vacanța de iarnă știam ce aveam de făcut. Ne bucuram din plin. Ziua, dar și spre seară, de ce nu,

Era o veselie să vezi cete de colindători, cu capra, cu ursul, dar și așa, câte un copil, or 2-3 copii vedeai pe ulițele satului colindând și urând. Satele erau vii și se auzeau peste tot clinchet de clopoței, urături și veselie. În prezent, încet, dar sigur, se observă o reanimare a satelor moldovenești, reînviind tradițiile de iarnă, prin mersul cu colinda și uratul, inclusiv mersul cu capra și ursul. Pensiunile care se dezvoltă în ultimii 2-3 ani sunt utile pentru dezvoltarea infrastructurii satelor noastre. Casele de cultură au reînviat. Încet, dar sigur. Important e că există dorința de a face ceva bun, frumos și util pentru comunitate.

Din păcate, migrația masivă a cetățenilor noștri a pustiit satele Moldovei. În prezent, în sate sunt puține familii tinere, copii, de asemenea, sunt puțini. Iar feeria sărbătorilor de iarnă nu mai are farmecul de odinioară. În orașe, se colindă mai puțin. E altă atmosferă.

Dar, ar mai trebui să nu uităm de afimația că totuși, „veșnicia s-a născut la sat!”

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: