Ecaterina Grosu Beșleagă a emigrat în Spania. Locuiește în orașul Pamlona, care este capitala regiunii Navarra. Orașul  se află în partea nordica a Spaniei și în partea sud-vestică a Munțiilor Pirenei. Ecaterina este originară din orașul Chișinău. De 16 ani este stabilită în Spania. De ce a ales această țară și cum este Spania ca țară și care este experiența Ecaterinei ca reprezentantă a diasporei, aflați din interviu.

 

Daniela Gorincioi: Ai ales să locuiești în Spania. De ce ai ales această țară și ce înseamnă ea pentru tine?

Ecaterina Grosu Beșleagă: Sinceră să fiu, nu îmi imaginam niciodată că o să ajung să locuiesc în Spania. Viața a aranjat lucrurile în așa mod încât am ajuns aici. Îmi aduc aminte de când eram mică, priveam mereu pe fereastră și mă întrebam oare ce este acolo, la orizont, ce țări, culturi mai există, ce oameni? Deși văzusem în diverse programe de TV materiale despre Spania. Dar nu îmi puteam imagina cum este viața în realitate. Până la urmă așa s-a întâmplat că acum 16 ani am ajuns în Spania.

Această țară pentru mine e o lume aparte, atât de bogată și diversă în toate aspectele. Spania se evidențiază prin cultura sa, prin istorie, cât și prin gastronomia să extraordinară și arhitectura superbă… Spania are foarte multe de oferit! Aș zice că, nu eu am ales-o pe ea, dar ea m-a ales pe mine! Pentru mine este un miracol și sunt enorm de recunoscătoare că locuiesc aici!

DG: Locuiești în orașul Pamplona. Care a fost criteriul pentru care ai ales orașul Pamplona?

EGB: Adevărul este că nu cunoșteam orașul, nici nu știam că există sau unde se află. Am venit la Pamplona datorită mamei mele, care deja locuia în acest oraș de un an. La rândul ei, ea ajunseseră aici (ca orice alt emigrant trecând prin multe încercări și din cauza a mai multor factori) pentru că avea cunoscuți moldoveni stabiliți în Pamplona.

Mama mea inițial venise pentru un an-doi dar văzând modul de viață din Pamplona și pentru că îmi ducea dorul a decis că totuși e mai bine să vin și eu aici pentru a avea acces la mai multe oportunități. Pamplona este un oraș foarte comod, cu toate serviciile necesare. E un oraș îngrijit și care dispune de toate cele necesare pentru o viață confortabilă.

DG: Pe data de 12 octombrie se sărbătorește Ziua Regatului Spaniei. Cum sărbătoresc spaniolii ziua lor națională?

EGB: Din propria experiență și din ceea ce percep eu personal pentru ei această zi înseamnă în primul rând Ziua Națională a țării sale, unde se sărbătorește Spania ca o națiune. Totodată s-a stabilit că tot pe 12 octombrie să se sărbătorească și ziua Hispanității, ceea ce înseamnă unirea legăturilor cu America Latină.

DG: Îl sărbătoresc spaniolii pe Columb?

EGB: Deși este o festivitate inițiată pentru a sărbători descoperirea Americii de către Columb, nu am înțeles niciodată că spaniolii să sărbătorească anume acest eveniment istoric. Personal am văzut și am sărbătorit și eu această zi mai mult ca Ziua Națională a Spaniei.

De fapt, în prezent este o tema mai delicată. Spaniolii înțeleg că odată cu descoperirea Americii a presupus un eveniment tragic pentru popoarele native. Din acest motiv ei nu sărbătoresc atât colonizarea, ci mai mult încearcă să sărbătorească comunitatea hispană care s-a format, limba și cultura pe care le-au lăsat în urma unui eveniment istoric.

Chiar și autoritățile spaniole când descriu această sărbătoare evită să menționeze colonizarea Americii. Până la urmă, totuși au moștenit o limbă nouă, o altă cultură, s-a format un mix de culturi care are un impact mai mult pozitiv decât negativ.

 DG: În Spania este o comunitate mare de români atât din Republica Moldova, cât și România. Cât de bine v-ați integrat în spațiul spaniol?

EGB: La început aveam legături doar cu comunitatea de moldoveni dar cu timpul aceste legături s-au redus iar cele cu spaniolii s-au mărit. Totuși, într-o altă țară nu ai cum să nu interacționezi cu localnicii. În cazul meu, mai mult datorită vârstei și a mediului prin care mă mișcam am pierdut relațiile cu comunitatea.

În ceea ce privește localnicii, m-am integrat ușor. Spaniolii sunt un popor foarte primitor și deschis, cel mai tare m-a uimit faptul că nu am întâlnit persoane rasiste, sunt înțelegători și toleranți. Unii chiar m-au ajutat în diverse ocazii. Ei au multă curiozitate, le place să afle cât mai multe lucruri despre alte culturi, țări, etc. Mă întreabă des și se interesează despre Moldova. Sunt un popor foarte comunicativ! Iar asta m-a ajutat mult în integrarea în societatea lor și să prietenesc cu mulți din ei.

DG: Cât de uniți sunt românii stabiliți în Spania?

EGB: După cum am observat prin rețelele de socializare am impresia că sunt destul de uniți. Din propria experiență la început aveam legături mai strânse dar cu anii și cu alte circumstanțe am pierdut aceste legături.

Am aflat că există careva comunități de români și moldoveni în diverse orașe, mai ales în acele mari precum Madrid și Barcelona. Cu părere de rău eu nu fac parte din nici una, cel puțin în Pamplona nu cunosc să existe vreo asociație a moldovenilor. Mai mult urmăresc grupuri pe online. Sunt înscrisă în multe din ele și încerc să particip când am posibilitate.

DG: Deja e cunoscut faptul că dacă mergi într-o țară, trebuie să știi limba țării (măcar cât de cât). Cât de ușor/greu ți-a fost să te integrezi în mediul spaniol?

EGB: Da, integrarea a fost destul de ușoară dar în același timp, cu momente mai dificile. Este adevărat că când am ajuns nu știam să vorbesc spaniolă, studiam puțin spaniolă pe cont propriu înainte să ajung aici. Telenovelele cu subtitrare m-au ajutat enorm.

Și nici nu era altă ieșire, toată lumea din jurul nostru vorbea spaniola, la tv, ziarele și cărțile, actele pe care le îndeplineam, etc. Absolut totul a fost în spaniolă! Pe atunci nu exista încă accesul la internet de acasă, abia începea, și nu aveam acces la nimic în limba română.

Primele 3-4 luni au fost intense, apoi m-am obișnuit cu auzul și a fost ușor să încep să înțeleg spaniolii. Cel mai greu a fost să pot vorbi deoarece în mintea mea era un amestec de limbi (română, rusă, engleză și spaniolă). Dar cu timpul și zi de zi, la orele de școală și la universitate am însușit limba. Până la urmă, în trei ani, am învățat spaniolă iar restul limbii încă o perfecționez până în prezent. Având în vedere că limba spaniolă are origini latine pentru mine că vorbitoare de limba romană a fost relativ ușor să o însușesc.

DG: Descrie-ne, un pic, regiunea în care locuiești?

EGB: Regiunea în care locuiesc se numește Navarra și este una din cele 19 comunități autonome ale Spaniei. Din 1162 până în 1789 a fost un regat numit Reino de Navarra. De aceea astăzi regiunea noastră are parte de mai multă autonomie față de guvernul central.

Navarra este o zonă cu o diversitate naturală mare. Sudul este mai arid, unde se află un semi-deșert numit Bardenas Reales, pământul unde s-au filmat episoadele 1 și 6 din sezonul 6 din Urzeala Tronurilor. Tot acolo s-au filmat și filmele The Counseler (Consilierul) de Ridley Scott sau The World Is Not Enough (Lumea nu este de ajuns) de James Bond.

Nordul este deja mult mai verde cu precipitații abundente și unde se afla munții Pirinei. Acolo există o mare tradiție a vrăjitoarelor arse pe rug pe pe timpul Ichizitiei. Acolo poți vizită peșteră Zugarramurdi unde se întâlneau clandestin și câteva muzee ale vrăjitoarelor.

Centrul Navarrei la rândul său este o zonă de tranziție între aceste două. Tot în centru se află capitală Navarrei, Pamplona, orașul în care locuiesc eu și care este renumit în toată lumea pentru festivalul său Sân Fermin. Acest festival a devenit popular cu ajutorul scriitorului și jurnalistului american Ernest Hemingway, prin cartea lui The Sun Also rises.

Hemingway adora Pamplona și a vizitat-o în nouă ocazii.

În afară de toate aceste detalii Navarra este faimoasă pentru bogăția roadelor sale, aici crește sparangelul alb și verde și anghinarele printre multe altele. Avem ruta vinului cu 28 de crame și tot pe aici trece el Camino de Santiago francez.

Deci e o regiune care merită vizitată!

DG: Ce exemple poate lua Republica Moldova de la Regatul Spaniol?

EGB: Din punctul meu de vedere și din ceea ce am avut ocazia să observ și să compar, o să menționez trei puncte pe care le consider ca exemple demne de aplicat și în Republica Moldova.

În primul rând, infrastructura din Republica Moldova este deficientă, deși în ultimul timp se simt tot mai multe schimbări datorită sprijinului extern. Infrastructura unei țări este foarte importanță pentru că ușurează viața cetățenilor săi. Începând doar de la o rețea bună de transport care poate oferi oamenilor o ușurime în deplasările lor la job de zi cu zi. Nemaivorbind de faptul că transportul ajută la dezvoltarea turismului.

Luând exemplul Spaniei, drumurile, sunt dezvoltate enorm și se mențin în bune condiții sau trenul de înaltă vitază. În cazul Moldovei poate fi dezvoltat nu numaidecât trenul de mare viteză dar și o rețea bună de tenuri de distanță mică, medie sau lungă ar fi util. Un metrou pentru orașul Chișinău ar fi ideal pentru a descărca traficul de mașini. Interzicerea mașinilor în centrul vechi al orașului și crearea unor parcări subterane pentru, iarăși, a descărca orașul de mașini și a evita formarea ambuteiajelor.

Al doilea punct ar fi dezvoltarea urbanismului. În Spania există normative și reglementări pentru orice. Totul este în ordine și amenajat frumos dar aceasta nu vine de la sine. Aici există foarte multe reguli care trebuie respectate. Este obligatoriu de îndeplinit diverse normative în timpul proiectului pentru a obține licența (permisul) de construcție. Toate proiectele sunt revizate de către arhitecții de stat (funcționari) și nu îți dau permis până nu se asigură că proiectul este redactat conform legii.

În cazul orașului Chișinăul, se simte clar că odată a existat o structură clară, că orașul s-a dezvoltat conform unui sistem ordonat. În schimb, în ultimii ani, s-a construit în stânga și în dreapta, fără a ține cont de lucruri elementare precum: distanțele între casele vecine, umbră care o creează nouă construcție asupra acelei existente, accesul la drumuri, la apă, canalizarea, etc… Nu se ia în considerare nici reabilitarea clădirilor istorice. Acuma văd ceva schimbări dar sunt o excepție și nu o regulă. Și este trist pentru că s-ar putea de recuperat și păstrat moștenirea arhitecturală.

Comparând cu Spania înainte de a porni orice construcție, se execută urbanizarea zonei, deci nu poți construi un edificiu și să nu existe în primul rând un drum construit, sau acces la toate deservirea necesare și obligatorii că apa, electricitate sau canalizare, etc. Există o planificare a orașului. Există un Plan General al Municipiului unde se definește exact cum va crește orașul, cum se organizează, ce loturi de pământ vor fi destinate pentru locuințe și care din ele pentru servicii și echipamente precum, școli, grădinițe, policlinici, spitale, etc. În Chișinău, se construiește invers, ceea ce este ilogic pentru a avea un oraș cu o anumită structură și ordine.

Tot aici pot menționa și un punct care mi se pare foarte important este eliminarea barierelor arhitectonice peste tot. În Spania există un sistem de rampe cu pante maxime în funcție de lungimea rampei pentru accesul oamenilor în scaune cu rotițe sau cu cărucior de copii, sau amplasarea pe trotuar a gresie adaptate pentru persoanele cu dizabilitate în vedere. Orașele sunt adaptate pentru că persoanele cu dizabilităti să ducă o viață într-un mod cât mai normal posibil și să aibă posibilitatea de a fi autosuficient. De ce în Moldova nu se aplică aceste mici detalii este o enigmă.

Cert este că ajunge un moment când sunt prea multe reguli și birocratie. Aici tot se poate de învățat de la spanioli de cum să nu facem lucrurile. În cazul Moldovei în momentul dat când se află pe cale de schimbare în toate domeniile ar fi bine pe lângă faptul de a reglementa totul să se țină cont și de simplificarea și flexibilizarea birocratiei pentru a reduce durata răspunsurilor din partea administrației.

Și în sfârșit al treilea punct pe care îl consider tot atât de important este eficiența energetică și reglementările în acest domeniu. Instalarea morilor de vânt și a plăcilor solare pentru crearea energiei electrice proprie. Moldova ar avea posibilitatea de a fi mai autosuficiență pentru nu a depinde de agenții externi. Tot aici joacă un mare rol și importanță izolarea caselor existente, cu schimbul geamurilor și a sistemelor de încălzire oferind ajutoare economice guvernamentale proprietarilor pentru remodelarea acestora. În paralel, obligatorietatea de a proiecta și de a construi edificii noi cu cerințe de tip PassivHaus sau similare.

Este clar că pentru implementare tuturor acestor modificări și soluții, în afară de a studia exemplele altor țări, mai este necesar o mare investiție economică dar totuși, până la urmă, aceasta este obligația și responsabilitatea politicienilor, de a lucra asupra legilor și a negocierilor cu persoanele indicate să aducă această transformare în țară. Moldova are foarte multe posibilități pentru a se dezvolta, doar că e nevoie de persoane cu o adevărată voință și cu o viziune globală de a da acest pas către îmbunătățirea societății prin soluții clare.

DG: Ce știu spaniolii de noi?

EGB: Pentru ei Moldova devine un destin turistic tot mai solicitat. E un destin din cele mai exotice din Europa, aș spune. Când am venit în Spania ei nu auziseră de Moldova, trebuia să le explic unde se află. Ei bine, unii mai în vârstă cunoșteau că a făcut parte din Uniunea Sovietică.

În prezent, și datorită atât diasporei, cât și a dezvoltării turismului și totodată în ultima perioadă datorită relațiilor internaționale, a negocierilor și al ajutorului umanitar acordat refugiaților ucraineni, Republicii Moldova devine tot mai vizibilă.

Mă bucur foarte mult acest fapt. Cred că Moldova merită să fie vizibilă și recunoscută la nivel internațional. Doar așa poate să prospere, prin vizibilitate și relații bilaterale cu alte state.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: