Ecaterina Ceban are deja ani buni de experiență în domeniul confecției hainelor. A îndrăgit de copil acest domeniu grație mașinii SINGER pe care a moștenit-o familia sa de la străbunica. S-a dezamăgit după câșiva ani lucrați în domeniu, a vrut să schimbe macazul, dar viața a adus-o din nou în lumea modei. Cum a fost această descoperire, evoluția sa, dar și ce creații a „reînviat” pentru concursul Mândria 2020, aflăm în interviul de mai jos.

Povestea moștenirii de familie

„Pasiunea mea față de design vestimentar și cultura vestimentară am descoperit-o încă din copilărie. Fiind prin clasa a VII-a, am găsit o jachetă de-a mamei de când era fată mare și am ajustat-o pe mine, transformând-o într-o vestă, pe atunci habar n-aveam de RECICLARE și nici nu auzisem vreodată de acest cuvânt. Mi-am ajustat vesta la mașina de cusut SINGER cu pedală de picior, pe care o aveam de la străbunica mea. Era obiect păstrat cu sfințenie. Mama îmi povestea că străbunica a îngropat în pământ această mașină, ca să o ascundă de MĂTURA SOVETICĂ, care, prin anii de după război, umbla prin podurile și prin casele oamenilor și mătura tot. Tot ce aveau ei mai scump și mai bun. 4 generații au păstrat această mașină și ea a ajuns până la mine și o păstrez și azi”, ne povestește Ecaterina.

Interdicția care a devenit vocație

„Tata nu-mi permitea să cos la mașină, reproșându-mi că nu e o jucărie. Eu nu aveam abilitatea de a mânui corect pedala de picior, făceam blocaj de ață și rupeam acul. De aceea îl pândeam pe tata când pleca de acasă și încercam să învăț cât de tare să apăs pe pedala asta și să pun o dată în funcțiune acest mecanism. Până am reușit. De atunci am înțeles că acest lucru îmi place și că aceasta va fi vocația mea pe viitor”, își amintește tânăra.

 

Experiența și competențe-cheie

„Am urmat mai multe școli de croitorie, începând de la zero – cum se pune ața în ac. Dar eu eram fată cu experiență daja, având mașina de cusut de la străbunica, căruia îi port și numele. Am urcat toate treptele învățământului profesional din acele timpuri, până am ajuns la facultate. Pe lângă facultate, mai aveam și un job tot în domeniul pe care l-am ales, astfel am acumulat experiență și competențe-cheie până am devenit un tânăr specialist. În viață însă mai și greșești. Ar fi bine ca toată lumea să învețe din greșelile altora. Cred eu că de fiecare dată când vrei să faci o schimbare, trebuie să te gândești de două ori. A fost o perioadă când am renunțat la vocația mea. Am ales un job cu totul în alt domeniu, dar nu am rezistat mult. Nu puteam să uit toate sacrificiile care le-am făcut pentru a-mi împlini visul din copilărie”, a dezvăluit Ecaterina Ceban pentru EA.md.

Rămâi acolo unde ești apreciată, prețuită, unde găsești un sfat și un sprijin – acolo vei crește, acolo vei avea posibilitate să urci pe treptele carierei cât mai sus. Eu nu am făcut asta, am ales locul unde se punea accent pe interes și nu pe professionalism, dar asta am înțeles mai târziu.

Ne lipsește cultura vestimentară

„Mergând pe stradă de multe ori mă ciocneam cu femei care habar n-aveau de o cultură vestimentară, dar acest lucru ar fi bine să-l cultivăm de copil. Atunci am înființat un cerc de creație – „DESIGN & DÉCOR” – unde lucram cu fetițe de diferite vârste și cream lucruri frumoase cu mânuțele lor mici și nerăbdătoare. Am elaborat un proiecte despre reciclare, camașa tatei care devine rochie pentru fiica…

Concursul „Mândria” pentru mine a fost o provocare și cred că nu doar pentru mine, dar pentru toți participanții acestui concurs. O prietenă mi-a expediat un mesaj cu anunțul concursului și de aici a început totul. Am găsit, cu această ocazie, rochia de mireasă a mamei și am hotărât să-i redau o nouă viață. Rochia _3 am găsit-o în „sofca” bunicii. Este rochia de mireasă a mătușii mele din anul 1990, am jucat și eu la nunta aceea. Mi-aduc aminte când mă duceam cu bunica în casa cea mare și deschidea acea ladă unde păstra tot ce avea ea mai bun, această rochie era acolo și nu permitea să pună nimeni mâna pe ea. M-am străduit să păstrez din aceste rochii tot ce se putea, chiar și fermoarul original, care este funcțional și până azi.

O nouă viață pentru amintirile de pe raft

„Am ales stilul romantic. Când e vorba despre rochii de mireasă nici că poate fi altul. Am combinat mai multe tipuri de dantelă, cum ar fi cea franțuzească, care redă o finețe și un rafinament de nedescris. Am remodelat rochiile, orientându-mă după tendințele modei actuale, oferindu-le o nouă viață amintirilor de pe raft. Am o nostalgie față de aceste rochii și nu aveam curajul să fac ceva din ele. Pe ele s-au scris istorii de familie, iar eu le-am oferit șansă să repete povestea, la zeci de ani distanță”, ne mai mărturisește Ecaterina Ceban.

Foto: arhivă personală