În Republica Moldova, în plin anul 2023, trebuie să recunoaștem cu tristețe că oamenii nu au auzit de ceea că dreptul la intimitate al omului trebuie respectat. Adică de auzit o fi auzit, dar de văzut nu au văzut, cum se spune în povești.

Recent am cumpărat abonament la o sală de sport din Chișinău. Că de, nu doar că-i la modă să faci sport, dar corpul pe care-l exploatezi nemilos și îl ții chircit în scaun opt ore pe zi la birou are și el nevoie de sănătate. Am ales o sală care să fie mai aproape de birou cu gândul că după ora de sport fac un duș și merg la birou.

Dimineața mea perfectă ca-n filmele americane a mers strună. Apă, sport, boost de energie – minunat! Când am ajuns la chestia cu dușul, îmi încarc toate sticluțele cu gel de duș, șampon și alte sarsanale și… constat cu stupoare că la cabinele de duș nu există uși. Adică nu doar uși, dar prezența unor simple perdele de duș a fost cumva trecută cu vederea de către administratorii sălii.

Fătuca de la recepție, drept răspuns la remarca mea, a afișat cea mai mirată mutră din câte mi-a fost dat să văd. Mi-a spus nonșalant că ei, adică administratorii sălii, nu văd o problemă în ceea că oamenii fac duș fără a putea să închidă ușa la cabina aia. Și că eu aș fi prima care, în atâția ani, mi-am exprimat nemulțumirea și faptul că nu-s de acord să stau goală în duș cât timp pe alături mișună lumea.

„Da ce vă panicați, că sunt doar femei!”. Puțin a lipsit să mi se spună „Da ce ai tu și nu au ele?”. Am un confort psihologic deranjat, dar na, astea-s mofturi. Am anulat abonamentul, mi-am luat geanta și am plecat la birou. Și cât timp mă gândeam că e prima oară în viața mea când mă duc în atare hal la birou, mi s-au perindat prin minte momentele în care, de mici copii, ni se încalcă intimitatea și ni se insuflă faptul că intimitatea cuiva nu face nici doi bani.

Sunt atâția părinți care scotocesc, la propriu, în lucrurile personale ale copiilor. Bunăoară, aceeași agendă personală. Știu „n” cazuri când mamele citeau fără pic de jenă, de multe ori în prezența copilului, pagini întregi din agenda personală a lui. Ba mai mult, mai și discutau la telefon cu vreo cumătră chestiile citite.

Câți dintre părinți, când intră în camera copilui, bat la ușă? Câți dintre acei părinți nu dau buzna în baie când copilul face duș, ci așteaptă să intre când va fi liber? Câți copii sunt învățați că nu este ok și de bun simț să scotocești în geantă străină, să citești mesaje din telefonul care nu-ți aparține, să intri în dormitorul cuiva fără să bați la ușă?

În atare cazuri nu este vorba atât de educație, cât de inteligență emoțională. Acea inteligență emoțională care te face să înțelegi că vremurile în care eram toți o mare colectivitate, cu traiul în comun într-o cameră de cămin s-au terminat. Că viața privată este ceva peste ce nu poți intra cu bocancii murdari, iar întrebările gen „Voi când faceți copii?”- sunt crime la adresa umanității.

M-am simțit ciudat că trebuie să explic unei fătuci care nu a apucat vremurile sovietice de ce omul normal are nevoie de intimitate atunci când face duș. Recunosc, m-a și umflat râsul la un moment dat. Dar, stimați cititori, asta nu este de râs. E mai degrabă o rușine să ajungi să pui parole la iphone-uri de ultimă generație și să nu înțelegi că e normal să anini o perdică prăpădită în dușurile publice. Tristuț nu știu cum.

Distribuie articolul: