Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat decizia în cauza Terentiev v. Republica Moldova, care se referea la o procedură de divorț desfășurată de organele competente din țara noastră. În cadrul acesteia, soția reclamantului a solicitat partajarea averii dobândite în timpul căsătoriei, scrie Bizlaw.md.

Proprietatea comună includea 2/3 dintr-un apartament, mobilă, un automobil și 23% din capitalul statutar în cadrul unei societați cu răspundere limitată, cotă care corespundea 11.000 de dolari SUA, în baza unor acte justificative.

În referința sa, reclamantul a contestat cuantumul participațiunii soției sale, insistând că acesta ar fi de 3 sau 4 ori mai mare, fără a indica însă o sumă exactă și fără a solicita instanței de a numi o expertiză, notează Agora.md.

Judecătoria Botanica a dispus că reclamantul va primi o treime din apartamentul comun, 11,5% din participarea soției sale în cadrul întreprinderii, automobilul și alte bunuri mobile. Soția reclamantului a contestat hotărârea cu apel.

Curtea de Apel Chișinău a modificat soluția dată de primă instanță. La Apel s-a constatat că divizarea participării soției reclamantului la societatea cu răspundere limitată era contrară legii, deoarece societatea nu putea fi obligată să primească noi fondatori. Prin urmare, instanța a decis să împartă proprietatea soților într-un alt mod. Astfel, reclamantul păstra apartamentul, automobilul și alte bunuri mobile, în timp ce soția sa își păstra întreaga cotă de participare în cadrul acelei întreprinderi și trebuia să primească o diferență de bani de la bărbat.

Bărbatul a înaintat o cerere de recurs, afirmând că valoarea cotei-părți a soției sale în cadrul societății cu răspundere limitată era de fapt mai mare decât cea indicată. Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului.

În cele din urmă, acest s-a adresat la CtEDO. Reclamantul s-a plâns că instanța de judecată nu a dispus efectuarea unei expertize pentru a evalua cuantumul cotei de participare a soției sale în cadrul unei societăți cu răspundere limitată.

Guvernul țării a menționat însă, că reclamantul nu solicitase primei instanțe numirea unei expertize în acest sens, solicitând CtEDO să declare cererea inadmisibilă.

Curtea a susținut poziția Guvernului, indicând că reclamantul nu înaintase o asemenea solicitare nici în fața instanței de fond, nici în fața Curții de Apel. Reclamantul a formulat o astfel de cerere pentru prima dată în fața Curții Supreme de Justiție, însă, în conformitate cu legislația procesuală civilă, Curtea Supremă de Justiție nu putea să examineze fondul cauzei. Din acest motiv, Curtea a declarat cererea inadmisibilă.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: