„Eu nu mai pot să tac. Mi-a ajuns cuțitul la os, nu știu cum. Am fost zilele astea la posta să iau un colet micuț. Eram eu, cu cei 2 copii ai mei, Mark, 10 luni, care stătea liniștit la pieptul meu în sistem ergonomic și David, 2 ani jumătate care, ca orice copil normal de vârsta asta, analiza curios ce se întâmpla în jur. Am luat tichet și îmi așteptam cuminte rândul.

David, care se plictisise să asculte răspunsurile la zecile de întrebări pe care mi le-a pus, s-a dus spre intrare și deschidea ușa fiecărui om care intra sau ieșea din posta. Peste vreo 7-8 minute, pe ecran a apărut numărul nostru. Îl chem pe fiul meu să mergem către ghișeu că ne-a venit rândul. Până ajungem acolo, ceea ce nu a durat mai mult de 15 secunde, pe ecran apare următorul număr și dna care era după mine, efectiv sare în fața ghiseului. Mă apropii și îi zic angajatei postei, doamnă, vă rog să mă deserviti, sunt cu 2 copii mici și nu am reușit instant să mă apropii de ghișeu. La care ea se uită indignata la mine și îmi zice: „Ei și ce dacă ai 2 copii. Lasă-i acasă data viitoare și vino fără ei. Trebuia deodată să te apropii. Amu așteaptă să deservesc următorul om”.

Am rămas perplexa. Mută. Și nu, asta nu e tot. Dna care era după mine, care avea în jur de vreo 30 ani, care probabil era și ea mamă sau avea prietene care au copii, a tăcut ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, s-a uitat la mine cu dezgust și și-a așteptat cumințica coletul.

Moldova, tu serios?! Și de ce spun Moldova, pentru că atitudinea asta disprețuitoare față de mame am simțit-o numai aici, pe meleagurile noastre. Voi ați observat că societatea noastră, nu SUPORTĂ copii. Afirmații de genul „copii trebuiesc văzuți, nu și auziți” sau „copilul trebuieste bătut cât încape de-a latul patului că pe urmă e prea târziu”… sunt la ordinea zilei. Mie mi-i greață de felul în care sunt tratate mamele și copii mici în Moldova. Și asta nu o simt numai eu. Asta se întâmplă în mod constant.

Ascultați istoria asta: „M-am urcat cu fetița în microbuz și cînd am trecut pe lîngă serviciul soțului, fetița a recunoscut locul și a început să plângă că vrea la tati, la care șoferul strigă la mine și îmi spune că dacă intr-un min nu-mi liniștesc copilul să-mi i-au acei 3 lei și să cobor, că n-are de gînd să i asculte pe toți cum urlă, deși ea nu urla dar mai mult vorbea suspinând printre lacrimi pe un ton destul de scăzut”.

Sau asta: „Eram la bancă cu fetița mea de 3 ani. Era cald și ea obosise să aștepte în rând. Încercam să îi explic că imediat vine rândul nostru și plecam. Mai era o persoană înaintea noastră când a intrat cineva în bancă și a trecut fără rând înaintea noastră. M-am revoltat și într-un final am întrebat retoric dacă nu era cândva regula că mamele cu copii trec fără rând. Nici nu am terminat fraza că o doamnă, care nici nu avea de a face cu situația dată, începe a striga isteric : hai nu mai faceți atâta gălăgie doamno că mă doare capul”.

Moldova, eu am o idee! Tu doar te-ai saturat de copchii eștea care îți aduc numai probleme. Hai să izolam toate alintaturile estea în casă ca pana nu împlinesc 7 ani, să nu îti mai apară în fața ochilor. Să nu te mai deranjeze la magazin, în troleibuz, la posta. Vapshe să nu ți se bage printre picioare. Și odată cu copii, să izolam și mamele estea obosite și mereu țâfnoase care își apară copchii lor needucați și fac așa de multă zarva? Hai?!

Dar Moldova, tu nu ești numai capul cela din parlament care stă îmbrăcat la 4 ace într-un fotoliu mai scump decât mâncarea pe 3 ani la grădinița a unui copil, eu nu de la tine aștept schimbări, deși n-ar încurca. Tu ești și casierul de la magazin care poți să oferi prioritate într-un rând kilometric la casă unei mame cu un copil vădit obosit, tu ești tânărul cu căști care ai avut o zi grea la universitate și taaaare vreai să stai așezat pe scaun în rutiera dar alegi să nu te prefaci că nu ai văzut piciul care tocmai a intrat în microbus și este chifligit de mulțime, ești mama a cărui copil stă liniștit în cărucior dar tu nu te uiți acuzator la altă mamă a cărui copil face o criză de isterie în fața raftului cu bomboane, tu ești bătrânul care are nepoți și, la văzul altor copii, nu bombabeste sub nas că înainte copii știau de frica părinților dar acum…

Și eu înțeleg că și tu te-ai saturat de salariu de căcat și condiții de viață aiurea. Nici eu nu-s încântată. Dar te rog nu îți răsfrânge nemulțumirea pe alții. Nu, mamele cu copii mici nu așteaptă să fie tratate ca niște regine, să treacă fără rând oriunde, să fie jelite când copii lor plâng. Noi vrem un pic de respect. Și empatie, uneori. Iar astea două, nu te costa nimic, dragă Moldova”, a spus Diana Ivanov.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: