Parentingul modern impune o presiune considerabilă asupra noastră, părinților: alimentație sănătoasă și diversificată pentru copii, activități educative, un echilibru perfect între carieră și viața de familie, o casă curată și strălucitoare. Această presiune a perfecționismului devine obositoare deoarece este practic imposibil de atins. Multe mame cad în capcana imaginii unei familii perfecte și uită să se bucure de lucrurile simple.

Odată cu integrarea internetului și mai mult în viețile noastre, presiunea devine și mai mare. Răsfoiești și vezi o poză cu o plăcintă minunată, simți nevoia să faci și tu una. După două ore, vezi în feed o decorațiune cu frunze de toamnă făcută de o mamă împreună cu copiii ei, simți că ar trebui să încerci și tu în weekend. Câteva ore mai târziu, vezi o poză cu o cameră de copii ordonată, din care mama a scos toate jucăriile care nu le mai trebuiau copiilor și hainele care le-au rămas mici. Ai vrea și tu ca camera copiilor tăi să arate așa, nu-i așa?

Adevărul este că ceea ce vedem pe internet este doar parțial adevărat. Nimeni nu postează poze atunci când se simte nefericit. Majoritatea postăm în momentele în care ne simțim cel mai bine, pentru că nu vrem să arătăm prietenilor că cei mici au o zi proastă în care nimic nu le convine, sau că este dezordine în casă, sau că am gătit paste pentru a treia zi la rând.

De-a lungul timpului, am citit multe lucruri pe internet care mi-au creat frustrări: că nu gătesc suficient de variat, că nu fac destule activități cu ei, că nu facem jucării din materiale reciclabile, că nu am folosit scutece refolosibile (jur că după doi copii tot nu îmi pare rău), că nu le cumpăr haine doar din fibre organice, că nu le cultiv legume pe balcon…

Ne învinuim prea mult pentru lucruri care nu ne definesc ca mame: modul în care naștem, dacă alăptăm sau nu, cât de bio îi hrănim pe copii, ce metode de parenting aplicăm, ce cărți de parenting citim. Ceea ce ar trebui să conteze cel mai mult este cât de mult timp petrecem cu copiii noștri și cât de mult ne jucăm cu ei.

Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că am făcut multe lucruri frumoase împreună cu ei și că niciodată nu o să le pot face pe toate: ne jucăm mult și râdem împreună, le citesc multe povești, facem experimente, le gătesc mâncărurile lor preferate (chiar dacă se repetă aceleași rețete), facem dulciuri împreună, ne uităm la filme pentru copii și petrecem toate weekendurile împreună. Iar pentru mine, asta înseamnă cel mai mult.

Din fericire, perfecțiunea în parenting nu mai este la modă, sau, mai bine zis, imaginea părintelui perfect este înlocuită cu imaginea părintelui onest, care recunoaște că nu le știe pe toate și că nu le face pe toate perfect, dar mai ales că recunoaște că și greșește.

Ce mi se pare mie important? Să fiu sinceră cu mine și cu copiii mei, să fac lucruri pentru mine și familia mea, nu pentru imagine. Acesta ar trebui să fie scopul părinților. Nu putem ține pasul în goana după perfecțiune și pe termen lung nu facem decât să ne sabotăm propria fericire și relația cu copiii.

De multe ori ne este teamă să nu greșim și facem toate lucrurile astea să nu ratăm ceva din marea listă a mamelor perfecte. Adevărul este că avem voie să greșim și este foarte sănătos să recunoaștem față de copiii noștri când am greșit, ca să nu îi creștem și pe ei cu presiunea perfecționismului.

Copiii ne văd așa cum îi lăsăm noi să ne vadă. Mi se pare firesc să le arătăm și partea vulnerabilă și să recunoaștem față de ei atunci când greșim.

Voi când ați recunoscut ultima dată față de copiii voștri că ați greșit?

Haideți să nu mai încercăm să fim părinți perfecți, mamele perfecte, să încercăm să fim părinți buni pentru copiii noștri! Să fim mai blânzi cu noi, mai toleranți! Este ok să greșim, pentru că din greșeli învățăm.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: