Ne place să admirăm fotografii frumoase, fie că este vorba de expoziții sau de imagini „savuroase” din mediul online. Totuși, mai puține știm despre cei care stau în spatele obiectivului fotografic și surprind cele mai sincere emoții și trăiri. Iată de ce am provocat-o pe fotografa Dorina Pantaz să ne povestească mai multe despre această meserie, despre arta fotografiei și provocările pe care le presupune, într-un interviu pentru EA.md.

Când adevăratele pasiuni se nasc la vârste fragede, în cazul Dorinei – la… 5 ani!

„Totul a început încă din copilărie, cam pe la 5 ani, când am luat, pentru prima dată, în mâini, un Kodak cu peliculă. Probabil, mulți aveau unul din astea acasă. Încă nu știam că numărul de fotografii pe care poți să le faci e limitat. Eventual, peliculele se duceau una după alta. La 13 ani am dat peste o cameră digitală compactă, Canon. M-a fascinat faptul că nu era peliculă în ea, și puteai vedea imediat fotografia pe ecranul micuț, iar dacă nu îți plăcea fotografia, o puteai șterge și face alta în locul ei. Doi ani mai târziu, unul din verișorii mei și-a cumpărat un Canon 500D. Îl împrumutam de câte ori aveam ocazia și fotografiam cam tot ce vedeam. Tot timpul petrecut cu aparatul foto în mâini îmi aducea satisfacție incredibilă și un fel de sentiment de pace internă.”

„În 2016, când mi-am întâlnit soțul, am început, tot mai frecvent, să folosesc camera lui, un Nikon D3200. El nu prea avea timp pentru fotografie, așa că Nikon-ul trecuse definitiv în folosința mea. Am început să studiez diverse tehnici și procedee în fotografie, pe care eram nerăbdătoare să le pun în practică. Era dificil să mă prindă cineva acasă, pentru că eram mereu prin oraș, împreună cu aparatul foto. Am căpătat dragoste deosebită pentru fotografia arhitecturală și cea de natură. Ceva mai târziu, am îmbrățișat și fotografia sportivă. Anumite circumstanțe m-au făcut să studiez și acest gen de fotografie. Și, în final, am trecut și la portrete, deja cu alt echipament, mai avansat”, povestește Dorina.

Cum face ca omul să fie mai „dezinhibat” în fața obiectivului fotografic

„Să începem cu faptul că oamenii se simt inhibați în fața camerei, în primul rând, din cauza complexelor pe care le au în legătură cu aspectul lor exterior. În al doilea rând, lipsa experienței de lucru, unu la unu, cu un fotograf profesionist, îi face să se piardă în fața obiectivului fotografic. De obicei, e suficient să faci omul să zâmbească, mai arunci pe ici-colo un banc sau două, să îi dai de înțeles că nu e nimic grav în faptul că încă nu știe cum să pozeze corect. Dacă persoana are anumite întrebări legate de procesul de fotografiere, e destul să le vocifereze, nu va fi judecat pentru curiozitate sau manifestare de grijă, pentru că e un proces firesc. În studioul unde fac fotografii, de obicei, se pune muzică în timpul ședinței foto, pentru a degaja atmosfera”, recunoaște fotografa.

Ca în orice domeniu, există și aspecte mai puțin plăcute

„Atunci când lucrezi, direct, cu oameni, nimeni, niciodată nu îți poate garanta că orice client al tău va fi o persoană educată și dornică de o colaborare sănătoasă. Unii, poate, privesc meseria de fotograf drept „eu îmi sunt singur mie șef”, dar, în realitate, ai unul sau mai mulți șefi noi zilnic, și fiecare om vrea ca tu să îi îndeplinești toate doleanțele anume așa, cum vrea el, pentru că el te plătește. Și cred că ar trebui să menționez că mai apar, periodic, unele propuneri nu chiar adecvate. Să lucrezi cu oamenii e complicat, da. Un alt aspect ar fi deadline-urile veșnice, la care nu oricine ar putea face față. E stresant, uneori. Te vezi nevoit să renunți, deseori, la odihnă sau la timp petrecut cu familia sau prietenii, pentru că trebuie să termini la timp, de editat, câteva ședințe. Totul devine mai complicat, dacă mai ai un job, pe lângă cel de fotograf. Dar nimic nu se compară cu persoanele care cred că tot ce faci e „doar apăsat pe un buton, nimic complicat în asta nu este”. Dacă arta fotografiei ar fi atât de simplă, atunci toată lumea ar practica meseria asta”, spune Dorina.

Dar sunt și aspecte foarte plăcute

„Primul și, probabil, cel mai important lucru, pentru mine, e faptul că prin fotografie poți face timpul să stea în loc. Probabil, aș putea asocia acest proces cu celebra frază din opera „Faust” a lui Goethe: „Oprește-te, clipă! Ești atât de frumoasă!”. Și aceste memorii rămân cu tine pe vecie, sub forma unei imagini. Alt lucru pe care îl iubesc este că uiți de orice alte griji, atunci când ești absorbit în procesul de fotografiere. E un moment special de bonding între tine, camera ta, și ceea ce vezi. Și asta îți permite să te exprimi liber, să îți manifești personalitatea așa, cum vrei tu, că creezi. Încă un aspect notabil este că, printr-o singură fotografie, poți crea un impact social extraordinar, să transmiți un mesaj puternic la orice temă și asta îți permite să te conectezi cu oamenii, să fii mai aproape de semenii tăi”, povestește Dorina Pantaz.

Autor fotografii: Igor Țapu

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: