„Pentru toți cei care consideră că dragostea nu necesită nici un efort, crizele ce apar într-un cuplu ne arată că este esențial nu doar sa acceptăm că relațiile evoluează, ci să fim pregătiți pentru schimbările ce au loc și încă să depunem efort”, notează psihologul Tatiana Mînăscurtă. De ce totuși apar crizele într-un cuplu și care trebuie să fie prima reacție a partenerilor, după conștientizare.

„Odată deveniți un cuplu, odată deveniți NOI – ambii parteneri devin responsabili pentru fericirea sau nefericirea căsniciei lor. Ambii devin conștienți de importanța succesului viitoarei familii și fără prea mari eforturi, totul le reușește: sunt făcuți unul pentru altul, se ascultă reciproc, au grijă unul de celălalt, se ajută să evolueze și ambii parteneri sunt împliniți și toate lucrurile vin de la sine.

Însă etapele de dezvoltare și dinamică a cuplului conjugal presupun și perturbări, confruntări și preocupări care ne sunt oferite nu ca se formeze prăpastii între cei doi, ci poduri spre o ascensiune la o nouă etapă. O relație se construiește permanent, iar aceste etape mai sunt numite și crize ale cuplului. Ele oferă prilejul ambilor parteneri să pună în joc cât mai multe din potențialul lor și împreună să evolueze în drumul căsniciei.

Criza nu înseamnă neapărat că partenerul nu te mai iubește, că cineva vrea să iasă din relație, că celălalt nu este potrivit pentru noi sau că a dispărut definitiv dragostea. Crizele cuplului parcă ar scoate în evidență că felul în care cei doi și-au construit relația până atunci, nu mai este o variantă acceptată sau valabilă și că este momentul potrivit unei revizuiri, a trecerii la un alt nivel relațional, sau al trecerii pe un alt plan evolutiv.

tatiana minascurtaPentru toți cei care consideră că dragostea nu necesită niciun efort, crizele ce apar într-un cuplu ne arată că este esențial nu doar sa acceptăm că relațiile evoluează, ci să fim pregătiți pentru schimbările ce au loc și încă să depunem efort.

Semnele care ne vorbesc că un cuplu se află într-o perioadă de criză nu pot fi înlăturate, ci doar acceptate, trăite și apoi să facem o concluzie pozitivă, constructivă pentru bunăstarea emoțională, și afectivă a familiei noastre.

În aceste momente ambii parteneri devin sensibili, sunt tulburați de ceea ce li se întâmplă și este nevoie de multă prudență din partea ambilor căci ar putea să se alimenteze reciproc cu ură, dispreț, desconsiderare, umilire și mai apoi înstrăinare unul față de celălalt. Așadar în perioadele crizelor de cuplu, se poate răni și chiar „ucide” pe celălalt ca și partener conjugal, dar se poate ajunge și la o relație consolidată, stabilă și fiecare să se simtă bine și mândru în prezența celuilalt, după șlefuire și scânteie.

Crizele de cuplu apar de obicei ca un rezultat al evoluției și dinamicii, alteori al stagnării și regresiei.

Deseori partenerii primesc viața de familie ca pe un confort pe care și l-au dorit mult și odată ajunși la el, nu mai întreprind nimic pentru a se bucura de aceasta. Respectiv, multe lucruri care merită atenție și investire permanentă nu sunt luate în considerare. Partenerii ajung la o rutină obositoare și plictisitoare care îi îndepărtează de la fericire.

Alteori unele aspect din personalitatea partenerilor evoluează atât de mult încât încep să perceapă diferit lucrurile și apare un dezechilibru în modul de gândire și prezentare. Nemaiavând dorința să se ajute, să se susțină unul pe celălalt.

Este binevenită acceptarea celuilalt și ritmul propriu de dezvoltare fără a apela la critică sau concurență”, mai notează psihologul Tatiana Mînăscurtă.

Revenim cu un material în care specialistul recomandă pași concreți pentru cei doi ca să depășească această situație.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: