Interpreta DARA a recunoscut că a trecut printr-o perioadă mai delicată și se pare că a fost din cauza unei despărțiri. Artista a revenit spectaculos cu melodii superbe ce au ajuns la sufletul ascultătorilor datorită mesajelor profunde scrise chiar de ea. 

Ieri, DARA a făcut o dezvăluire emoționantă pe pagina sa de Instagram, unde a povestit cum într-un moment de zbucium a reușit să își recapete liniștea.

 

View this post on Instagram

 

🔅Nu am vrut sa postez poza asta – “pentru ca sunt tristă în ea ”! ⠀ Era ultima zi de vară, iar eu simțeam că până la sfârșitul zilei o să mă compleșească încă minim 100 de frici, și alte 1000 de ganduri aiurite. Nu mai știam în care colț de lume să mă ascund…de mine. Așa se întâmplă atunci când pierzi conexiunea cu universul, natura și te ghidezi doar după “ceea ce ar trebui să fiu, știu, obțin”. Jur, îmi venea să fug cu viteza luminii… si poate cumva, o să scap de tot ce mă face să nu mai judec, mă amorțește. Eram cu un prieten, care nu mai știa ce să îmi propună să facem ca să oprească râul de lacrimi… mâncare, film, înghețată… Nimic, nu vroiam nimic. Am păstrat un moment de tăcere și ceva în mine s-a mișcat, am înțeles că este un singur loc unde aș vrea să merg- în pădure, să urlu tare și să scot din mine tot ce doare. Zis și făcut. În câteva minute eram pe motor, zburând pe autostradă împotriva vântului! În jumătate de ora eram acolo. Am coborât atent, parcă pregătită să exploadez. Am făcut 10 pași, 20, 50- nimic. Nu îmi venea nici să plâng nici să fiu supărată. Și părcă nu aveam cum să uit atât de repede, încercam să îmi provoc stările cu care pornisem, dar nu, nimic. Eram doar uimită și zâmbeam. Abia atunci observam că vara se termină și își expiră ultima gură de aer fierbinte, calmă și atât de asumată. Era magic. Peste alte 20 de minute, am simțit cum încep să respir odată cu pădurea, iar ea mă lasă să observ și aud tot ce i se întâmplă atunci când e singură. Problemele și gândurile mele nu mai aveau nici un sens. Nu știu cum poate fi explicată senzația asta, dar știam clar că ele chiar nu au nici un sens. Păcat că nu am făcut o poză la plecare… dar nu îmi era deloc de asta, eram pur și simplu fericită că în sfârșit natura mea a învins, iar gândurile s-au topit! Mulțumesc Universului că mereu îmi dă semne, vreau să învăț să le aud mai des). Azi seara mi-am dat seama că tristețea e tot o stare, care neapărat ajunge să ne ducă spre lucruri minunate. Iar atunci când simți că nu mai știi cum să rezolvi ceva- schimbă perspectiva din care privești. Promit- o să se schimbe totul! 🥰 Dați-mi un semn dacă ați ajuns să citiți textul întreg🤪.

A post shared by DARA (@dara_official) on

„Era ultima zi de vară, iar eu simțeam că până la sfârșitul zilei o să mă compleșească încă minim 100 de frici, și alte 1000 de ganduri aiurite.

Nu mai știam în care colț de lume să mă ascund…de mine. Așa se întâmplă atunci când pierzi conexiunea cu universul, natura și te ghidezi doar după „ceea ce ar trebui să fiu, știu, obțin”. Jur, îmi venea să fug cu viteza luminii… și poate cumva, o să scap de tot ce mă face să nu mai judec, mă amorțește. Eram cu un prieten, care nu mai știa ce să îmi propună să facem ca să oprească râul de lacrimi… mâncare, film, înghețată… Nimic, nu vroiam nimic. Am păstrat un moment de tăcere și ceva în mine s-a mișcat, am înțeles că este un singur loc unde aș vrea să merg – în pădure, să urlu tare și să scot din mine tot ce doare. Zis și făcut. În câteva minute eram pe motor, zburând pe autostradă împotriva vântului. În jumătate de ora eram acolo. Am coborât atent, parcă pregătită să explodez. Am făcut 10 pași, 20, 50 – nimic. Nu îmi venea nici să plâng nici să fiu supărată. Și părcă nu aveam cum să uit atât de repede, încercam să îmi provoc stările cu care pornisem, dar nu, nimic. Eram doar uimită și zâmbeam. Abia atunci observam că vara se termină și își expiră ultima gură de aer fierbinte, calmă și atât de asumată. Era magic. Peste alte 20 de minute, am simțit cum încep să respir odată cu pădurea, iar ea mă lasă să observ și aud tot ce i se întâmplă atunci când e singură. Problemele și gândurile mele nu mai aveau nici un sens. Nu știu cum poate fi explicată senzația asta, dar știam clar că ele chiar nu au niciun sens.

Păcat că nu am făcut o poză la plecare… dar nu îmi era deloc de asta, eram pur și simplu fericită că în sfârșit natura mea a învins, iar gândurile s-au topit! Mulțumesc Universului că mereu îmi dă semne, vreau să învăț să le aud mai des.

Azi seara mi-am dat seama că tristețea e tot o stare, care neapărat ajunge să ne ducă spre lucruri minunate. Iar atunci când simți că nu mai știi cum să rezolvi ceva schimbă perspectiva din care privești. Promit, o să se schimbe totul, a scris interpreta. 

Artista a mai mărturisit cu ultimele sale melodii sunt inspirate din viata reală. Și, da muzica a ajutat-o să treacă prin momentele de cumpănă. În prezent DARA se află în România, unde muncește pentru cariera sa.

Sursa: Instagram.com

Distribuie articolul: