În contextul Zilei Profesionale a Profesorului, care se aniversează anual pe data de 5 octombrie, am decis să întrebăm un dascăl de ce a ales meseria în cauză și care ar fi provocările din domeniu.

Dana Oancea este profesoară de matematică la Liceul Vasile Alecsandri din municipiul Ungheni. În anul 2006 a absolvit Facultatea de Matematică și Informatică a Universității de Stat din Moldova. De atunci, este profesoară de matematică.

Daniela Gorincioi: Pentru început, spuneți-ne, de ce ați ales meseria de profesor? A fost un profesor în când erați elevă care v-a marcat pozitiv, sau motivul ar fi altul?

Dana Oancea: Când am învățat la gimnaziu sau liceu, nu m-am gândit că voi deveni profesoară. După examenele de bacalaureat, deși am făcut profilul Real, am depus dosarul la Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova. Din păcate, nu am fost admisă la buget. Am depus apoi dosarul la Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul aceleași universități, am luat un loc la buget și, din anul 2006 mi-am început activitatea ca profesoară de informatică în satul Cetireni. Am fost primită cu căldură de un colectiv frumos, care aștepta un tânăr specialist. Colegii din sat reprezentau un colectiv de oameni profesioniști și deschiși spre colaborare.

DG: Cum sunt profesorii de azi?

DO: Profesorii de azi sunt elevi. Învățăm în fiecare zi, mai ales că site-urile informaționale sunt în continuă dezvoltare. Încercăm să facem față provocărilor, participăm la diferite proiecte, ca să ne ajute mai mult în dezvoltarea profesională. Este o responsabilitate enormă de a educa copii și adolescenții, să le oferi ce știi tu din cunoștințele tale, și din experiența ta. Pe acest lucru l-am descoperit odată cu trecerea timpului. Profesorii de azi sunt oamenii care dau dovadă de responsabilitate, rezistență și profesionalism. Ei sunt cei care au încredere în viitorul elevilor pe care-i educă și-i formează zi de zi.

DG: Prezentați-ne câteva aspecte esenţiale care definesc relaţia dvs. cu elevii.

DO: Încerc să am o relație cât mai armonioasă cu elevii, încercând să îmi impun, totuși, cerințele la început de an școlar. Setez niște reguli clare pentru elevi, astfel încât la finele anului să fim mulțumiți de rezultatele frumoase și cunoștințele acumulate. Astfel, creăm o relație sănătoasă profesor – elev – părinte, care are nevoie de timp și implicare.

DG: Credeți că în relația profesor – elev ar trebui să existe o doză de prietenie, ori doar să fii un profesor sever și să te impui în fața copiilor?

DO: În prezent cred că ar trebuie să existe o oarecare doză de prietenie. De exemplu, la obiectul meu de matematică prietenia se transformă în mai multă responsabilitate. Elevii de azi vor să fie ascultați și să le fie luată în calcul părerea. Orice copil vrea să vadă în față un profesor care cunoaște informații nu doar din materia lui, dar și să știe că poate fi sprijinit de acesta din urmă.

DG: Cum sunt elevii de azi? Asta dacă e să luăm în calcul ultimele maximum cinci generații?

DO: Sunt elevii care își impun părerea. Știu ce vor. Sunt elevii care reușesc să facă față, cât mai deplin, provocărilor și situațiilor de fiecare zi.

DG: Ce dificultăți întâmpinați dvs., ca profesor, pe parcursul procesului educaţional?

DO: După cum observăm, puțini tineri se încadrează în sistemul educațional. Este nevoie de rezistență și multă muncă, dăruire, dacă ai decis să rămâi și să-ți pui amprenta pe generații. Pedagogia presupune angajament, atașament, implicare și credință în ceea ce faci.

Educația este cheia care deschide poarta de aur a libertății. Profesorul este cel care sprijină descoperirea, ei sunt cei care te învață cum să pășești în viață, cum să privești mereu spre înălțimi. Ca și alte domenii, sistemul educațional nu-i lipsit de dificultăți.

DG: Într-o eră a internetului, dar și a drepturilor copilului pe care se pune tot mai mult accent, cum este procesul de învățământ din Moldova?

DO: Este OK. Elevul care are de învățat, învață. Le spui părinților și elevilor că drepturile pe care le au se bat cap în cap cu obligațiunile. Totul e ca un puzzle.

DG: Munca unui profesor este colosală. Dacă ai cinci lecții pe zi, asta ar presupune tot atâtea planuri, lucrări de verificat, timp și energie. Dar mai e și loc de viața personală. Când reușiți să îmbinați utilul cu plăcutul?

DO: Da, este adevărat. Trebuie să fii pregătit pentru orele de mâine. Dar dacă muncești zilnic, lucrurile se ordonează. Am o familie înțelegătoare, care mă înțelege și susține în toate proiectele mele.

DG: Remunerarea unui profesor e pe măsura așteptărilor, sau este loc de mai bine?

DO: Nu este cea mai plătită muncă. Sperăm la o îmbunătățire în viitorul apropiat. Vrem să se găsească soluții pentru a face atractivă profesia de dascăl. Nu este o soluție indemnizația pe care o primește un tânăr specialist în primii trei ani.

DG: Temele pentru acasă și evaluările își mai au rostul în secolul XXI?

DO: Dacă creezi condiții de evaluare sănătoasă, atunci își au rostul evaluările. Elevii de azi se bazează tot mai mult pe propriile cunoștințe. Cumva se călesc pentru examenele de bacalaureat, conștientizând că nu se mai copiază. Temele pentru acasă nu-și mai au rostul. Elevii vor să fie implicați în diferite programe comunitare, de unde pot învăța să lucreze în echipe.

 

DG: În Finlanda elevii nu au teme pentru acasă. Iar Finlanda e o țară foarte dezvoltată. Ce părere aveți despre acest aspect?

DO: În schimb, elevii din Finlanda petrec mai mult timp în școală… Elevii nu vor teme pentru acasă, vor să aibă mai mult timp liber, pentru a se încadra în diferite cercuri, pentru a face voluntariat. Pot spune ce observ eu la obiectul meu de matematică… În ultimii ani mă bazez pe cunoștințele pe care elevul le deprinde în clasă (la nivel de gimnaziu). Depinde cum îi captezi atenția și cum îi explici ce are de făcut cu noțiunea asta în viață. La liceu, elevul își alege profilul, respectiv, dacă ai ales, trebuie să înveți cu plăcere, este alt nivel, așa că trebuie de muncit mai mult.

DG: Să vorbim un pic despre așteptările părinților în legătură cu rezultatele școlare ale copiilor. Cum vă raportați în relația cu părinții? Este o comunicare eficientă profesor – părinți?

DO: De anul acesta Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” are site-ul său alecsandriungheni.md. Acolo are acces toată lumea. Sunt incluse toate punctele – Politica Protecției Copilului, Regulament intern, orar, graficul evaluărilor sumative, cercuri etc.

Despre relația mea cu părinții pot spune în felul următor: nu a fost ideal mereu, dar dacă ești corect, îți faci conștiincios munca, îl asculți și auzi pe acel părinte, nu lași problema să mocnească, lucrurile se întâmplă frumos. Până la urmă, atât profesorul, cât și părintele vor ca elevul să ia cunoștințe la cel mai înalt nivel, să înțeleagă tema predată în clasă. Ne străduim să sculptăm un viitor bun specialist.

DG: Instituția la care predați colaborează cu școli și licee din România?

DO: Avem colaborări frumoase cu instituții de profil din Franța și România. Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” este singura instituție de învățământ preuniversitar cu profil francofon din raionul Ungheni. Este liceul care a primit marca de calitate a predării în liceu – LabelFrancEducation. Este o marcă atribuită după îndeplinirea anumitor parametri și confirmată la fiecare trei ani. Fac parte din comunitatea acestor profesori care au acceptat provocarea de a preda obiectul în limba franceză. Avem parteneriat cu Liceul Francois – Mauriac din Anddrezieux – Boutheon. Avem elevi care se regăsesc în multe Universități din Franța. De exemplu, elevii promoției la care am fost dirigintă (anii 2019-2020) au depus actele la Universitatea Jean Moulin Lyon, Universitatea din Strasburg Louis Pasteur, Universitatea Grenoble-  Alpes din Grenoble, Universitatea Toulouse III Paul Sabatier. Mai avem elevi în Franche Comte Besancon, Lille, Paris. Deci, avem niște elevi tare bravo, care au ales să studieze economie, drept, math/info, biologie, istorie. Sper din toată inima ca acești tineri specialiști să revină acasă pentru a împărtăși experiența de peste hotare, să contribuie spre bunăstarea țărișoarei noastre.

Multe parteneriate are liceul la care predau cu universități din România, de exemplu: USAMV din București, UAB din Alba Iulia. Vara aceasta, elevii au participat la un program de educație juridică de la asociația VeDemJust din Buzău și mai sunt multe.

DG: Sunteți cumva avantajați, din punct de vedere geografic, în ceea ce privește colaborarea cu instituțiile de profil din România?

DO: Sigur. Vă dau și un exemplu concret. Suntem membri ai asociației Math.en.Jeans din Franța.

Math.en.Jeans este un proiect internațional în cadrul căruia elevii rezolvă probleme netradiționale. Ghidat de un mentor și profesorul de curs, la început de an grupa de elevi primeste o situație – problemă care va fi cercetată și rezolvată pe parcursul întregului an. Chiar și grupa mea a beneficiat de un mentor din România. Am fost mândri de așa colaborare.

DG: Dacă ați fi ministra învățământului pentru 2-3 zile, ce ați face în domeniu?

DO: Aș lăsa profesorii să lucreze după imaginația lor, fără multă hârtie de prisos. Le-aș achita acele trei zile cu un salariu european. Aș descărca curricula. Aș mai îngusta profilurile, de exemplu fizică – matematica, informatică – matematică, chimie – biologie. Elevii ar trebui să stăpânească cunoștințe mai profunde în domeniul în care urmează să facă facultatea. Aș face mai atractiv învățământul prin punerea unor probleme care rezolvă diferite situații din viață. Dar trei zile nu sunt suficiente pentru a vedea schimbări.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: