În Săptămâna Mondială a Alăptării EA.md a inițiat Campania #Cumamalăptat. Continuăm să împărtășim experiențele de alăptare, de această dată cu Rusalina Russu, de două ori mămică. 

„Să poţi alăpta un copil e un dar de la Dumnezeu. Mamele care își pot alăpta pruncii sunt, pe bune, binecuvântate de cel de Sus. Refuz să înțeleg, să accept și să îndreptățesc mamele care având această posibilitate refuză: că-și strică pieptul, că nu-i comod (adică e mai comod să te trezești noaptea, să fierbi, să răcești apa și să prepari praful?)  că nu participă și tata, că… nu mai vorbesc de economia pe care o faci. Pe bune! laptele matern e gratis și e comod! Îl ai oricând și oriunde proaspăt, călduț și bun.

Cât despre mine, am hotărât de la bun început – nasc natural şi dau ţâţă  la copii! Și asta, clar, fără să știu ce mă aşteaptă…

După prima naştere, am mai stat vreo câteva zile în spital cu febră din cauza mameloanelor crăpate. „Trece, zice mama, în două săptămâni trece…”, au trecut în vreo 3 luni, timp în care am întrebat cred că toate femeile din anturajul meu. Aveam mereu mameloanele sângerânde, dar n-am renunțat. Pe Bogdan l-am alăptat un an și jumătate. Mi se părea fericirea eternă atunci când eram doar noi 2 în intimitatea noastră. Nu l-am alăptat pe ore. Am fost o mămică fără program, când vroia atunci mânca…

A doua poveste a fost mai tristă decât prima. Mi se făcuseră găuri în sâni, pe bune. Nu mă ajuta nici un medicament. Am mers la proceduri, am chemat acasă specialist în alăptare, nimic! Puiul mânca și eu plângeam în hohote. Strângeam atât de tare dinții când apuca sânul, că mi se umplea gura de sânge! „Hai măcar o lună”, mă liniștea mama. Pe urma, „hai măcar două”. La 4 luni toată lumea îmi zicea să renunț că-s mazochistă. Ai casei închideau ușa când eu alăptam. Darius parcă avea două fierăstraie în loc de gingii… Aventura a durat până piticul meu a făcut un an și atunci, pentru că îmi lăsa deja și urme de dințișori în sâni, am renunțat.

Da, și încă ceva –  cât lapte vine!?  – Cât de des îi dai. E greșit să-i dai și cu sticluța dacă nu se satură… în felul asta laptele matern nu se înmulțește. El știe numai de cerere și ofertă. Am simțit și eu lucrul ăsta. Știu, tentația e mare, dar aruncați laptele praf din casă și o să vi se umple sânii. Eu așa am făcut. Când nu ai încotro și baby plânge, îi bagi mai des țâța în gură și stimulezi lactația.

Grăsimea? La primul copil mâncam pâine cu unt și cașcaval și tot apă curgea, la al doilea beam multă apă și parcă era laptele mai gras…

Pentru mine, alăptarea este echivalentă cu dezicerea de propriul egoism, este legătura ta cu propriul tău copil, este modul prin care îl iubești și îl protejezi. Ochișorii lui mici și senini care te privesc în timp ce mănâncă (fără să știe că provoacă durere, în cazul meu) sunt atât de frumoși.

Eu alăptam chiar și atunci când aveam evenimente, nunți toată noaptea. Venea soțul cu mașina la restaurant, intram în mașină, lepădam paietele și îmi hrăneam puiul. Dacă nu mânca destul, mai reveneam o data în mașină… și asta fără să fac mare tamtam, fără să știe mirii sau organizatorii. Era doar relația mea cu familia mea.

Important e să fii susţinută de cei de acasă. Să ți se zică în permanență că ești puternică și poți face lucrul ăsta. Când soțul îmi zicea „Eu nu as putea să fac asta nici o săptămână măcar”, în mine puterea creștea de zece ori, pentru că eu sunt mamă și pentru că eu pot! Nu mai zic de mama mea, care în permanență îmi zicea, cât de bun e lăpticul și-mi reamintea, în permanență, că eu am mâncat lăptic până la 2 ani!”

Suntem curioase să aflăm istoria ta de alăptare?! Ce crezi că nu ai primit sau nu ai avut la timp, unde este lacuna din sistem și cum poate ea fi corectată.

Sursa: Rusalina Russu

Vezi și: Povestește-ne experiența ta de a oferi lapte matern! Lansăm în august Campania #Cumamalăptat

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: