„Botezul este o taină, prin care copilul se curăță de păcatul strămoșesc și îmbracă o haină spirituală nouă, devenind creștin. Un moment cu o încărcătură emoțională deosebită pentru părinți. Ceea ce, bineînțeles, am trăit și noi cu cei doi copii. Haideți să vă povestesc acum ce a însemnat pentru noi și cum ne-am botezat copilul cel mic, pe Horațiu (că botezul lui Dragoș a fost tare demult)”, scrie pe blogul său, jurnalista și mămica Aura Revenco.

Cei care ne cunosc, știu că suntem părinţi mai nonconformişti!

„Deci, le-am făcut un pic altfel pe toate, de când ne știm. Dacă cineva ne mai zice: „aşa trebuie, că aşa e tradiţia, că aşa e primit!” etc etc, noi exact de asta fugim! Dar oare ce o să se întâmple dacă nu vom face ca toţi? Exact, vom fi altfel decât „toţi”! Ei bine, cam aşa am procedat şi atunci când a fost vorba să ne botezăm copiii.

Pe Dragoş l-am botezat chiar în ziua în care a împlinit 1 an. Pe Horaţiu l-am botezat la 2 ani, deci tot de ziua lui. Între timp, am călătorit cu ei pe unde am vrut: la mare, la munte, în Italia, în Grecia, România etc. Nici măcar aţă roşie nu le-am pus pe la mâini şi picioare 🙃  (altă vrăjeală).

Şi într-un caz, şi în celălalt, copiii noştri s-au simţit perfect la botez. Când preoţii cântau, ei dansau. Iar la petrecerea de după botez, s-au distrat în rând cu noi, au mâncat plăcinte şi au suflat în lumânările de pe tort!”, își începe povestirea Aura Revenco.

Pregătirea pentru botez

Părinții i-au explicat lui Horațiu, care vorbea bine la cei doi anișori, pașii care vor urma: despre cum vor merge la biserică, despre cum părintele Serafim îi va face o băiță, iar după care vor merge cu toții la distracție.

„Am venit cu o jumătate de oră mai devreme decât ora stabilită pentru botez. Am vrut ca Horaţiu să se împrietenească şi să socializeze cu părintele Serafim. Aşa încât atunci când am ajuns la momentul botezului, micuţul nostru a întins mâinile către părinte fără nicio frică. După ce şi-a udat creţii de aur şi a îmbrăcat haina de creştin, nanii de la Botoşani l-au îmbrăcat în port naţional românesc. Apoi l-au aşezat falnic şi mândru în picioare în mijlocul bisericii ca să asculte slujba până la sfârşit. Zău că era venit din basme! 😍”, dezvăluie încântată mămica băiatului

În timpul botezului a stat la mine în brațe!

Pentru părinți un lucru extrem de important a fost confortul piciului: „Confort psihic i-a oferit copilului nostru și faptul că a stat la mine în brațe, îmbrăcat în haina lui Adam, pe tot parcursul procesiunii. Deși, știți bine, de cele mai multe ori, mama e izgonită după ușă și stă, sărmana, și ascultă plânsul isteric și traumatizant al micuțului. Pentru că nimeni nu-l poate liniști. El are nevoie doar să-și simtă mama. De multe ori, participând la botezuri tradiționale, plângeam împreună cu bebelușul. Mi-e milă de ei.

Din contra, MAMA e acum martora primei minuni din viața copilului ei. În plus, taina Botezului, privită şi trăită de mamă, îi maturizează simţămintele materne…

Noi, practic, știți cum ne-am botezat copilul? Ne-am limitat doar la credință. Adică am renunțat la zecile de obiceiuri/ritualuri care transformă uneori acest moment atât de frumos și intim, într-unul stresant.

Nici până la botez, nici după, nu am avut probleme de sănătate cu băieţii noştri şi nici cu deochiul, sau alte prostii nu am avut de-a face”, povestește femeia.

Superstiții, obiceiuri, sau năravuri băbești?

„Acum, chiar nu-i înţeleg pe unii părinţi care abia ies din maternitate şi, chiar de e frig afară de crapă pietrele, dau fuga la biserică să-şi boteze copii. Că vezi, Doamne, să nu-i deoache cineva, sau nu ştiu ce-o să se întâmple dacă nu-i încreştinezi până la 40 de zile! După care, pe mulți dintre ei, îi vezi umplând saloanele spitalelor cu pneumonie, răceli etc. Eu sunt absolut departe de toate superstiţiile şi nu mi-e frică decât de Dumnezeu. Ori, care-i baiul să stresezi într-un aşa hal în primele zile de la naştere fiinţa aia mică, firavă şi care tremură la fiecare atingere?”

Jurnalista este convinsă că cel mai important lucru pe care îl pot face părinții pentru prunc este de a-l întrema, pentru a-i stimula o imunitate de fier și de a-l feri de stres și alte acțiuni traumatizante.

„Cât despre religie: Dumnezeu se trăieşte! Se poartă în gând, în inimă şi-n rugăciuni. Ce a urmat la noi imediat cum ne-am botezat copilul? 🤗O petrecere mică de tot, liniștită. Așa petrecere de botez mai rar întâlnești. Ne-am retras cu toții la Butuceni, la Reședința Rotundu, unde ne-am relaxat cu o chitară, bucate „de te lingeai pe degete”, oameni scumpi și un rug de noapte…”, încheie mulțumită Aura Revenco.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: