Stresul este o reacție naturală a organismului la situații dificile, însă atunci când devine cronic poate afecta profund modul în care funcționează creierul. Neurologii atrag atenția că memoria este una dintre primele funcții cognitive influențate negativ de nivelurile ridicate de stres, iar explicațiile vin din modul în care hormonii de stres interacționează cu zonele-cheie ale creierului.

Atunci când organismul este supus unei situații stresante, glandele suprarenale eliberează cortizol, un hormon esențial pentru reacția „luptă sau fugi”. Pe termen scurt, cortizolul ajută corpul să se adapteze și să răspundă rapid, însă, atunci când este secretat în exces și pentru perioade lungi, poate afecta hipocampul – regiunea creierului responsabilă de stocarea și organizarea amintirilor. Studii publicate în Nature Reviews Neuroscience arată că expunerea prelungită la cortizol poate duce la micșorarea volumului hipocampului și la dificultăți în fixarea informațiilor noi.

Un alt efect observat de cercetători este perturbarea conexiunilor dintre neuroni. În condiții de stres cronic, sinapsele – punțile prin care neuronii comunică între ei – devin mai slabe. Acest lucru explică de ce persoanele stresate uită mai ușor detalii recente sau au dificultăți de concentrare. O cercetare realizată de Universitatea Harvard a confirmat că stresul persistent reduce plasticitatea cerebrală, adică abilitatea creierului de a învăța și de a se adapta.

Nu doar memoria de scurtă durată este afectată, ci și cea de lungă durată. Experimente efectuate la Universitatea din California au arătat că oamenii supuși stresului intens tind să rețină mai bine evenimentele negative, în timp ce amintirile neutre sau pozitive se estompează. Această selectivitate poate alimenta un cerc vicios, deoarece concentrarea asupra experiențelor negative menține nivelul ridicat de stres.

Stresul are efecte diferite și în funcție de vârstă. La adulți tineri, poate duce mai ales la probleme de atenție și învățare, pe când la persoanele în vârstă poate accelera declinul cognitiv. Un studiu amplu publicat în Neurology a arătat că nivelurile ridicate de cortizol la persoanele de peste 50 de ani sunt asociate cu un risc mai mare de demență și boli neurodegenerative.

Pe de altă parte, nu tot stresul este dăunător. Neurologii fac diferența între stresul acut, de scurtă durată, și cel cronic. În doze mici, stresul acut poate stimula memoria și capacitatea de concentrare, deoarece activează mecanismele de alertă ale creierului. Problema apare atunci când corpul rămâne blocat constant în acest mecanism, fără perioade de relaxare.

Astfel, explicațiile neurologilor arată clar că gestionarea stresului nu este doar o chestiune de confort psihic, ci și una de sănătate cerebrală. Memoria, una dintre cele mai prețioase resurse cognitive, depinde direct de echilibrul dintre momentele de tensiune și cele de odihnă.

Distribuie articolul: