O glumă de ziua Alinei Stoianov s-a transformat în știre-bombă: cererea „de probă” care a aprins internetul!

 

„De ziua de naștere a actriței Alina Stoianov, i-am dăruit un inel și am „pus în scenă” o cerere în căsătorie. O glumă mică, de rețea, făcută pentru amuzamentul prietenilor virtuali. Suntem actori.
În câteva ore, știrea a apărut pe portalul perfecte_md, apoi a intrat activ Unimedia. Am rămas surprins: o simplă glumă între prieteni se transformase brusc într-o știre publică. În acel moment am înțeles că nu mai este doar un joc, ci o ocazie perfectă de a face un experiment social-artistic pe care să-l simt direct, pe propria piele. Demult mă interesează tema influencerilor și a rețelelor de socializare și această întorsătură de situație s-a ivit ca o ocazie perfectă pentru a cerceta subiectul, pentru a muta teatrul din sălile de spectacol — unde abia urmează să se deschidă stagiunea — pe social media și în stories-urile noastre.

Așa că l-am invitat pe Emilian Crețu să intre în “scenă”. El a amplificat povestea, iar prezența unui actor și influencer atât de cunoscut a dus „faima” acestui ”scandal” și în România, pe EvenimentulZilei.

În realitate, noi toți suntem prieteni apropiați. Pe parcurs, în poveste au intrat actorii Ion Jitari și Maria Anton. Am văzut viteza cu care o narațiune falsă se poate răspândi pe rețelele de socializare. Un fake transparent, un performance digital, o farsă cu iz de telenovelă ieftină.

Din păcate trăim într-o lume în care adevărul e plictisitor, iar minciuna — spectaculoasă.

Și ghiciți ce? Rezultatul a fost surprinzător prin rapiditatea lui. Oamenii au reacționat imediat, au comentat, au judecat, au distribuit și au alimentat scandalul fără să pună la îndoială autenticitatea poveștii. Mai mult, chiar și unele site-uri de presă s-au alăturat imediat (atenție din ce portaluri vă luați știrile!). Eram impresionat să văd cât de repede se poate înghiți o minciună dulce. Și răspunsul a venit fulgerător: se înghite fără apă, fără întrebări, fără discernământ. Într-o clipă, ficțiunea noastră a devenit realitate mediatică. Internetul nu are nevoie de dovezi, ci doar de emoții. Sigur, au fost și oameni care s-au distrat copios, pentru că s-au prins din prima că e vorba de o farsă. Era evident.

Ce am învățat din toată povestea asta? Că propaganda nu are nevoie de arme sofisticate. E suficientă o emoție, o imagine, un „vai de mine, dar chiar a cerut-o?”. Restul se întâmplă de la sine: oamenii devin complici, iar presa avidă după clickuri, cea care nu se obosește să verifice faptele, devine regizor secund, dar adevărul… adevărul stă singur la colț, neinvitat la nuntă.

Am descoperit, așadar, că un simplu performance poate demasca mecanismele prin care suntem manipulați zilnic. Un spectacol ca o oglindă spartă: reflectă fragmentele realității noastre digitale, acolo unde știrile false și emoțiile rapide sunt moneda curentă.

Așadar, am cerut o mână în glumă și am primit o lecție reală. Și am observat ceva mult mai profund: credulitatea colectivă.

Cei mai savuroși spectatori ai performance-ului nostru au fost acei cărora le-am spus, pe față, că povestea e o minciună — și totuși au refuzat să creadă. Ironia? Adevărul le părea mai fals decât spectacolul nostru. În acel moment am înțeles ceva esențial: oamenii nu caută adevărul, ci emoția care le confirmă așteptările. Și, paradoxal, în era internetului, minciuna bine împachetată și jucată devine mai „adevărată”.

Adevărul nu se supără dacă îl verifici. Minciuna, în schimb, trăiește doar din graba cu care o înghițim.

Așa că vă invit, dragi spectatori ai rețelelor: învățați să deosebiți fake-ul de real. Nu tot ce sclipește pe ecran e aur, nu tot ce se strigă e fapt și nu tot ce se distribuie merită crezut”, a precizat Sambriș

„Data viitoare când vedeți un „scandal”, întrebați-vă dacă e doar o glumă regizată sau dacă cineva încearcă să se joace cu emoțiile voastre.

Prin acest experiment, am dorit să atrag atenția asupra felului în care se construiesc și circulă „adevărurile” în spațiul public. Un spectacol digital poate dezvălui adevăruri mult mai profunde decât un fapt real: adevărul despre fragilitatea discernământului nostru, despre superficialitatea cu care consumăm informația și despre responsabilitatea pe care ar trebui să o aibă mass media, și fiecare dintre noi, în fața conținutului online.

De mult timp îmi doresc să fac un spectacol despre fenomenul influencerilor, social media și mass-media (nu toată, bineînțeles, sunt și jurnaliști care verifică informația înainte să o publice). Această farsă nu a fost decât un prim exercițiu, un experiment trăit pe propria piele, de la care să pornesc spectacolul pe care îl voi face.

Până atunci, vă aștept în septembrie la deschiderea stagiunii 65, la un alt spectacol.

Mulțumesc pentru participare”, a scris regizorul pe rețele.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: