Republica Moldova este una dintre țările care, deși își dorește să atingă standarte europene, face pași mici și rari pentru a păși în tagma celor care știu cum arată lucrul bine făcut. Restantă la mai toate capitolele sociale, țara noastră nu pare să exceleze nici atunci când vine vorba despre incluziunea socială a copiilor. Deși rezultatele pe care le avem acum sunt, incomparabil, mai bune decât cele de acum zece ani, de exemplu, numărul elevilor care sunt privați de posibilitatea de a studia alături de semenii lor este, în continuare, mare. Chiar și așa, cei aleși să ne conducă dau asigurări că direcția în care se mișcă lucrurile este cea pozitivă. Astfel, cât timp șefii de la minister scriu pe foi albe prognoze optimiste și caută soluții de rezolvare a problemei, oamenii simpli tac și fac.

Jurnaliștii AGORA au cercetat tabloul incluziunii sociale a copiilor din Moldova și au aflat care sunt soluțiile de la cei care, în fiecare zi, schimbă lumea spre bine.

Veaceaslav Petcov are 11 ani și suferă de dizabilitate intelectuală. Și-a petrecut o bună parte din copilărie în izolare. Din cauză că nu-și poate folosi prea bine cuvintele, copilul era respins de semenii săi. Mama băiatului recunoaște că o asemenea experiență era traumatizantă atât pentru Veaceaslav, cât și pentru ea. La insistența „Asociaţiei Obştești Femeia şi Copilul-Protecţie şi Sprijin”, din raionul Criuleni, băiețelul a început să frecventeze, în anul 2017,  grădinița din satul Izbiște.

De când a început să meargă la grădiniță, a început să rupă unele cuvinte…

„Înainte de a-l da la grădiniță îmi era frică să nu fie supărat de ceilalți copii. El, în schimb, se ducea cu bucurie la grădiniță. În prima zi, când a venit acasă, radia de bucurie. Aveam atâtea emoții, că nu mi le puteam stăpâni. De când a început să meargă la grădiniță, a început să rupă unele cuvinte. Cât stătea acasă nu spunea absolut nimic”, mărturisește Nadejda Cotruța, mama lui Veaceaslav.

Totuși, drumul pe care urma să-l parcurgă băiețelul pentru o bună integrare în rândul semenilor săi avea să fie unul anevoios. Tentativa de integrare a lui Veaceaslav în comunitate, a fost, de fapt, primul și cel mai important pas spre succes.

„La început nici nu voia să mănânce, nu era sociabil deloc. Copiii au fost cei care l-au acceptat. A devenit un copil cu zâmbet real pe față. Când venea timpul să se ducă acasă, îi arăta prin semne mamei că vrea să mai stea puțin aici”, spune directoarea grădiniței din satul Izbiște, Dorina Druțî.

Alexandrina Verdeș este o adolescentă din raionul Criuleni care suferă de o serie de dizabilități fizice. Din anul 2013, tânăra este încadrată, ocazional, în activități de socializare. Deși nu a reușit să se integreze în clasa de studiu, alături de semenii săi, Alexandrina a beneficiat de lecții la domiciliu.

Dizabilitatea nu o încurcă să depună eforturi colosale pentru a studia…

Mama fetei spune că pe cât de străduitoare era Alexandra în cadrul lecțiilor la domiciliu, pe atât de puțin coopera atunci când se pune problema frecventării unei clase de studiu alături de alți copii:

„Acasă vrea să studieze, dar când îi spun că trebuie să mergem la școală, nu vrea în niciun caz”.

Nici dascălii din localitate, însă, nu ardeau de nerăbdare pentru a integra copiii cu probleme în procesul de studiu. Motivul, spune directoarea gimnaziului din satul Izbiște, nu este lipsa de dorință a profesorilor ci pregătirea lor insuficientă pentru lucrul cu elevii cu probleme.

Cadrele didactice nu sunt pregătite să lucreze cu copiii cu dizabilități…

Nina Titei este o altă tânără care încearcă din răsputeri să se încadreze în societate. Ea suferă de dizabilități de comunicare și tulburări emoționale. Chiar și așa, fata a mers la școală alături de semenii săi. Profesorii spun că interacțiunea cu adolescenta a fost una specifică, dar în urma mai multor încercări, colegii de clasă au acceptat-o și au început să o respecte și să o ajute.

Citește continuarea pe AGORA.md

Foto: Pexels, Agora