Conflictele școlare au existat dintotdeauna. Fiecare dintre noi își aduce aminte de o îmbrâncire a unui coleg, o dispută cu un profesor, o ceartă cu o colegă, etc. Conflictele școlare au dimensiuni și valori diferite. Un conflict ce privește o neînțelegere cu colegul de bancă, care până la pauza următoare trece de la sine, este total diferită de o neînțelegere care rămâne în mintea școlarului, careia i se adaugă alte nemulțumiri și care amplificandu-se  tinde spre o agresivitate și o violență verbală și apoi fizică, cu efecte dezastruoase pentru cei implicați în acel conflict, dar și pentru respectiva instituție de învățământ.

Nu mai sunt o noutate ştirile ce prezintă prin înregistrări audio-video – conflictele şcolare, atât cele care privesc instituţia de învăţământ, pe profesori cât şi pe beneficiarii procesului didactic, adică elevii şi părinţii acestora.

Şcoala este primul spaţiu al medierii, un spaţiu de trecere între familie şi societate, între propria viziune despre lume a copilului şi viziunea celorlalţi copii. Frecventând şcoala, copilul trăieşte prima mare încercare socială din viaţa sa, pentru că se desprinde tot mai mult de modelul părinţilor, pentru a se lăsa modelat de şcoală, instituţie cu un important rol formator.

Uneori doar profesorii și familia nu sunt suficienți

“Conflictele de aşa anvergură încât să necesite implicarea unui specialist în medierea conflictelor şcolare pot apărea în toate etapele de evoluţie a unui elev – de la ciclul primar, până la cel liceal. În oricare din asemenea situaţii, pe lângă rolul reparator pe care îl are, medierea conflictului şcolar deţine şi o funcţie de prevenţie, dealtfel, extrem de important. Pentru elevi şi pentru profesori, încetarea unui conflict şcolar pe cale amiabilă are un efect benefic extraordinar, o putere a exemplului demnă de luat în considerare”, declară Aurelia Irodoi, mediator profesionist.

Mediatorul şcolar – profesorul, ca şi mediatorul conflictelor şcolare – vor promova întotdeauna cooperarea, înţelegerea, comunicarea, relaţionarea, dialogul între parţile implicate în desfăşurerea procesului de învăţământ, deopotrivă elevi sau reprezentanţii instituţiei.

“Între elevi,  elevi și profesori și chiar între profesori, din cauza elevilor, pot apărea conflicte, care dacă nu sunt elucidate și discutate atunci când se produc, pot prinde forme diferite, și anume:

  • frustrare din partea elevului – elevul poate fi frustrat de o anumită notă obținută, care îi poate creea o aversiune față de profesorul care i-a dat calificativul, față de materia respectivă;
  • neînțelegeri între colegi, care duc la agresivitatea elevului prin cuvânt, uneori și la exprimare fizică (lovire, îmbrâncire, etc.)


Elevul face comentarii la ora, in afara orei pe coridor, vorbeste tare cand trece profesorul respectiv prin zona, facand “ironii nevinovate”, cu tinta clara catre acel profesor. Atitudinea corporala se manifesta prin pozitia elevului in clasa: sta cu spatele la tablă, se uita pe geam cand profesorul vorbeste, sau se face ca nu aude cand ii este strigat numele.

  • aversiunea elevului față de profesor, pentru lipsa de interes pentru materia respectivă.

Deseori în urma acestui comportament al elevului în conflict sunt implicați părinții sau comitetul părintesc”, explică mediatoarea.

“Aici ar trebui să intervină medierea: în aceste situații actorii educației (profesorii, părinții) și elevii, prin mediere, ar trebui să descopere un alt tip de relație, tocmai pentru a evita și a nu rămâne blocați în situațiile de frustrare sau furie. Medierea intervine atunci când trebuie stins un conflict, fără ca demnitatea cuiva să fie lezată. Chiar atunci când tehnicile de rezolvare a conflictelor nu produc rezultatul ideal, ele conduc cel puțin la o îmbunătățire a situației”, ne spune Aurelia Irodoi.

Citește și: Aurelia Irodoi, despre arta împăcării părților prin mediere. Ce presupune această profesie și ce avantaje are pentru cei aflați în conflict

În alte state europene, medierea între colegi este un proces prin care un grup de elevi special pregătiți ascultă problemele celorlalți elevi și îi ajuta pe cei implicați în conflict să găsească singuri o soluție a problemei. Totuși, de cele mai multe ori, cei ce au neintelegeri decid să apeleze la mediere după ce au fost surprinsi într-o altercație în școală.

“Medierea este o procedură bazată pe voluntariat. Este folosită în școli, atunci când problema este suficient de serioasă, astfel încât dacă ar fi ignorată, s-ar agrava și ar putea conduce la fapte regretabile.

Scopul medierii este deosebit de cel al pedepsirii, cei implicați descoperă că pot să-și rezolve majoritatea prblemelor interpersonale între ei, fără a avea necazuri mai mari. Acesta nu înseamnă că soluția este perfectă. Înseamnă că cei implicați au simțit că soluția este dreaptă, rezonabilă și acceptată de ei”, declară mediatoarea.

Medierea în școli este de mai multe tipuri:

  • conflict elev-elev/grupuri de elevi,
  • medierea adult-elev,
  • mediere elev – profesor, când profesorul subevaluează elevul,
  • conflict profesor – profesor,
  • conflict director – diriginţi,
  • conflictul părinte – profesor, etc.

“Medierea conflictelor poate avea loc la solicitarea mediatorului de către părțile aflate în conflict, de părțile (elevi, profesori, alte persoane) din conflict, iar dacă părțile din conflict sunt elevi minori, medierea poate fi solicitată de către părinții acestora, sau de către directorul instituției, cu acordul părinților. Solicitarea mediatorului în soluționarea conflictelor școlare nu presupune procesul de mediere. Mediatorul se prezintă la instituția de învățământ unde a avut loc conflictul, și doar după ce parcurge împreună cu părtile din conflict o ședință de informare privind medierea, părțile pot decide dacă parcurg în continuarea procesul de mediere, sau refuză medierea”, mai spune experta.

Biroul Individual al Mediatorului „Aurelia IRODOI”

Tel: (+373) 691 03252; E-mail: [email protected]

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: