Psihonutriția reprezintă interacțiunea dintre comportamentele alimentare și emoțiile, stările și gândurile asociate cu acestea. De asemenea, aceasta implică tiparele emoționale moștenite, formate și adânc încorporate în alegerile alimentare.

Termenul de psihonutriție este relativ nou în domeniul sănătății alimentare. Pentru a clarifica care este legătura dintre poftele alimentare și „problemele sufletului” am apelat la specialista în psihonutriție – Irina Loghin.

Cum a apărut ideea?

Fiind pasionată de nutriție și psihologie, am studiat interacțiunea dintre cele două mai bine de 11 ani. Am combinat învățământul individual, cu studiile universitare, conferințele și cursurile internaționale. Inițial, planificasem lansarea proiectului Psihonutriție.md în Maastricht, Țările de Jos (Olanda) – orașul în care mi-am făcut studiile. Am avut, pe deplin, suportul și validarea profesorilor de la universitate și am schițat idea.

Care este necesitatea de a avea o astfel de platformă în țara noastră?

Revenirea acasă nu a suprimat entuziasmul, așa că platforma Psihonutriție.md (poate fi găsită pe instagram/facebook) a fost fondată în Republica Moldova. Sunt sigură că a fost cea mai bună decizie, întrucât la noi, în Republica Moldova, conceptul de psihonutriție e unul pe cât de relevant și actual, pe atât de inhibat și slab vociferat.

Despre ce este acest concept?

Tuturor ne este cunoscută soluția pentru un stil de viață sănătos: „Consumă produse sănătoase, crește activitatea fizică, dormi suficient etc.”. De ce totuși 4 din 5 persoane nu reușesc să-și mențină greutatea corpului odată ce au slăbit? Explicația este, pe cât de simplă, pe atât de complexă. „Aș mânca ceva”, înseamnă, de fapt, negarea unor stări precum tristețe, oboseală și plictiseală? De câte ori gândul „trebuie să slăbesc sau să mă îngraș” ascunde necesitatea de a corespunde unor „standarde sociale”? Unde am ajuns cu toate astea? Aproximativ 91% din femei sunt nemulțumite de corpul lor, iar prevalența celor cu tulburări alimentare este într-o continuă creștere. Adesea stigmatizate și ignorate, tulburările alimentare (mâncatul compulsiv, anorexia nervoasă, bulimia nervoasă) și comportamentul impulsiv (preocuparea excesivă de imaginea corpului, dependența de diete sau sport) scad considerabil din calitatea vieții, iar conștientizarea acestor fenomene e necesară la orice etapă a vieții.

Ce ne împiedică să devenim „cea mai bună versiune a noastră”?

De ce 95% din diete eșuează? Deoarece procesul de schimbare nu este unul autentic. Odată ce o persoană a fost supusă la atât de multe restricții, probabilitatea că persoana va ceda fizic și psihologic este atât de mare, încât kilogramele nu întârzie să revină. Din acest motiv, eu nu susțin regimurile restrictive, dar încurajez schimbarea stilului de viață, atât pe segmentul de „fizic”, cât și „psiho-emoțional”. Doar atunci, dacă se reușește crearea unui echilibru între cele două, procesul de schimbare și vindecare e unul autentic și sustenabil.

Cât de strânsă este legătura dintre ce gândim și un regim alimentar corect?

Modul în care ne alimentăm nu e altceva decât o exteriorizare a stării noastre interioare, a tiparelor emoționale preluate, a credințelor și a caracteristicilor comportamentale individuale. Pentru unele persoane mâncarea reprezintă o sursă indispensabilă de supraviețuire. Pentru altele – o plăcere. Pentru o a 3-a categorie– cel mai simplu mecanism de a face față unor stări precum tristețea, oboseala, plictiseala etc. Ce mâncăm, cât mâncăm și modul în care o facem este de asemenea reprezentativ pentru starea interioară pe care o nutrim. În mare parte, pofta de alimente dulci vine cu un mesaj al corpului și creierului, pofta de sărat – cu altul etc.

Deci, dorința de a avea un corp perfect, este o boală?

Ne-am pomenit că a nu te simți bine în propriul corp și a dori mereu să schimbi ceva e „o normă universală”. Astfel de nemulțumiri și insecurități atât de mult fac parte din generațiile noastre de zici că suntem o „adunătură de neordinari”. Apropo, o cifră interesantă să menționez aici: în urma unui studiu pe un eșantion destul de mare, s-a constatat că doar 5% din femei sunt predispuse genetic să aibă corpul similar acelei „perfecțiuni” promovate de media și nu doar.

Care sunt lucrurile elementare pe care le-ar putea face oricare dintre noi pentru a se simți bine cu sine?

O să listez câteva mici trucuri care pot fi aplicate în scopul diminuării insecurităților, care, sunt tare consumatoare de energie:

  • Ține mereu spatele drept. Această postură transmite semnale la creier că te simți încrezut în tine.
  • Nu te forța să-ți iubești corpul peste noapte. Fiind un proces ce necesită timp și dedicație, încearcă mai întâi să devii neutru față de fizicul tău. Aceasta nu înseamnă să-l ignori. De fiecare dată când îți vine un gând de nemulțumire, distrageți atenția prin focalizarea pe calitățile și reușitele tale.
  • Poartă haine cât mai comode și de o mărime potrivită. Faptul că ai încăput într-o haină de o mărime mai mică, însă te simți incomfortabil în ea, doar îți va alimenta insecuritățile.
    p.s. Ați observat strategia brand-urilor de haine de a scrie o mărime mai mică pentru haine care înainte aveau o mărime mai mare?
  • Fii propriul tău avocat și găsește suficiente argumente împotriva insecurităților. De exemplu: „Mă simt așa deoarece societatea m-a învățat asta, e normal să avem corpuri diferite, etc.”
  • Și acum… răspundeți-vă la o întrebare: „În zecile de minute pe zi în care mă gândesc la insecuritățile mele, adunându-le an de an, câte minute și zile din viața mea irosesc?”

Ce sfaturi ați oferi celor care suferă de tulburări alimentare?

La nivel global, prevalența tulburărilor alimentare s-a dublat în ultimul deceniu. Acestea au un șir de consecințe negative la nivel fizic și psiho-emoțional. Această tendință necesită a fi percepută drept un semn de alarmă atât pentru adolescenți, părinți, dar și sistemul de sănătate.
Aveți grijă de voi și de sănătatea voastră mintală!

Sursa foto: Facebook.com/ Irina Zuza

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: