Nimeni nu ne spune ce să facem cu bebelușii după ce ajungem acasă de la maternitate. Și noi avem atâta nevoie de îndrumare, mai ales atunci când devenim părinți pentru întâia oară, iar acest boț de aur, nou-născutul, pare atât de fragil, încât suntem cuprinși de frica că vom face lucrurile greșit. Uite că există răspunsul la întrebările pe care și le pun proaspeții părinți. 

„Am văzut nu o dată pe rețelele sociale mesajele femeilor însărcinate, nemulțumite de seminarele pentru viitorii părinți, de la policlinici sau spitale. Informațiile li s-au părut depășite, lucrătorii medicali – mult prea grăbiți, abordarea – cam rece. Mai văd și viitoare mămici, care nu știu unde pot merge ca să se pregătească de naștere și de îngrijirea nou-născuților”, scrie Anna Smolnițchi pe blogul său.

După ce ajungem cu nou-născutul acasă, ce facem cu el?

Am auzit această întrebare la seminarele la care am fost eu și de la amicii mei care urmau să devină părinți. Nimic neobișnuit. E firesc să nu cunoști necesitățile unui nou-născut atunci când devii părinte pentru prima oară. Mai degrabă nefirească, după mine, este abordarea părinților care nu își bat tare capul pentru ceea ce va urma și lasă totul să „curgă de la sine”.

Trebuie să fim pregătiți

Există oameni care și-au dedicat toată viața studiului nașterii, proceselor care o însoțesc sau cercetării psihologiei copiilor. Atât de complexe sunt! De ce să nu profităm, ca să fim cu adevărat pregătiți de miracolul vieții noastre, care poate fi unul cu năbădăi dacă nu suntem bine informați. Bebelușii, în viața reală, nu sunt ca cei din reclame. Au colici sau gaze care îi fac să plângă așa, încât pot trezi toți vecinii. Nu dorm ca îngerașii sau mielușeii și trebuie să știi ce să îi faci ca să ajungi la acel ZEN. Atașarea greșită la sân a copilului e urmată de răni fizice și psihologice. Sunt zeci de situații, care pun în încurcătură și la grea încercare sistemul nervos al părinților.

Informat și liniștit

De aceea, un părinte informat este un părinte liniștit. Elena Țîra a fondat o școală pentru viitorii părinți. După mine, e vital să meargă și tăticii, chiar dacă se numește Academia Burticilor.

„Într-o zi de sâmbătă dimineața, orele 1, mi s-au rupt membranele (apele), fără de contracții, fără de dureri, la mine a fost ca în filme, o cantitate de apă care curge și tot curge. Repede alarma prin toată casa, mergem la maternitate. Emoțiile au ajuns la cote maxime.  M-au internat, direct în sala de nașteri, soțul a trebuit să meargă acasă, nu i-au permis să stea cu mine. Nu am dormit nimic și nu aveam contracții. Durerile au aparut spre dimineață, starea mea era shimbătoare, aveam nevoie de soț, mamă. Intensitatea contracțiilor creștea de la minut la minut.Travaliul a durat aproximativ 16 ore. Ore în care eram gata să merg la cezariană, să-mi facă anestezie, să-mi facă orice ca să nasc.”

Acum avem o Academie a Burticilor

Așa începe povestea despre nașterea fetiței Elenei Țîra, care are astăzi un an și șapte luni. De când s-a născut Ana-Maria, fondatoarea Academiei Burticilor a cercetat zi și noapte tot ce este legat de naștere și de ceea ce o urmează. Simte un regret, că nu s-a informat atât cât ar fi putut, înainte de a deveni mamă.

„Exact după naștere am încept să studiez mai mult acest proces, știam ca a fost doar greșeala mea, că nu am putut să-mi ajut bebelușul , că nu am avut suficientă încredere în mine și că cedam foarte ușor durerii, cerând cezariană. Într-un final am mers la cursuri de perfecționare ca educator prenatal LAMAZE în afara țării (Cursurile Lamaze sunt indicate mamelor care aleg o naștere naturală, reprezentând una dintre cele mai populare tehnici de pregătire pentru acest moment special, în SUA).  Mai nimeni nu știa ce planificam noi cu Mircea – soțul meu. Au urmat nopți albe, multe nopți  în care am început să învăț, să citesc și să implementez acest proiect”, povestește Elena.

Află mai multe informații despre cursuri accesând acest link.

Vezi și: Anna Smolnițchi are blog nou: „Dacă nu reușesc ziua, scriu noaptea. Asta îmi dă inspirație, energie”