Pe scurt, gaslighting-ul este prezentarea distorsionată a realității și o formă de manipulare psihologică. Cine o poate face? Oricine, începând de la părinți, rude, prieteni și terminând cu partenerul de viață. Cine poate fi jertfa acestei forme de abuz? Orice om care este dependent emoțional de abuzator, sau persoanele al căror echilibru emoțional este instabil.

Cum are loc fenomenul de gaslighting?

Termenul de gaslighting apare în anul 1938, în urma apariției în SUA a unei piese de teatru cu același nume „Gas Light”, iar în anul 1944 apare ecranizarea piesei pe marile ecrane, avându-i în rolurile principale pe actorii Ingrid Bergman și Charles Boyer. Iar utilizarea pe larg al termenului în psihologie începe în 1960.

Această formă de manipulare psihologică este calificată de către unii psihologi ca fiind mai gravă decât abuzul fizic. Abuzatorul are drept scop să creeze în mintea persoanei abuzate o percepție distorsionată a realității, să creeze îndoială cu privire la memoria, percepția și sănătatea mintală a persoanei: „Ca întotdeauna, ai înțeles totul pe dos”, „Nu exagera, ți se pare”- sună cunoscut?

În cartea „The Gaslight Effect” de Robin Stern, se expune paradigma unei manipulări de comun acord, când abuzatorul exercită acel abuz iar victima îl acceptă și ajunge într-un final să fie convinsă că vede realitatea în mod greșit.

În rolul abuzatorului poate fi cel mai bun prieten, șeful de echipă, profesorul, părintele, iubitul sau orice altă persoană care exercită o anumită autoritate asupra ta.

Exemplele clasice în care este ilustrat acest fenomen ar putea fi deseori chiar și cele în care abuzatorul acționează cu bune intenții, din dragoste sau grijă, dar acest lucru nu diminuează caracterul distructiv al comportamentului său. Este ca și cum ai dansa după muzica pe care ți-o cântă cineva. Partea bună este că poți oricând opri melodia.

Același Robin Stern prezintă mai multe momente – control în care poți recunoaște că ești manipulat. Câteva din ele ar fi:

  1. Te preocupă mereu întrebarea dacă ești suficient de bun/ă pentru acea persoană (mamă, copil, iubit, angajat, etc).
  2. Îți ceri mereu scuze de la persoana dată.
  3. Recurgi la minciună, pentru a nu provoca un atac verbal.
  4. Te îndoiești mereu de tine și de percepția pe care o ai asupra lucrurilor.
  5. Te întrebi pe tine: „Oare sunt prea sensibil/ă?”.
  6. Te simți incapabil/ă de a face ceva bine.
  7. Nu simți nicio bucurie de a trăi și ai dificultăți de comunicare cu oamenii cu care nu le aveai înainte.
  8. Parcurgi mereu în minte o listă de acțiuni făcute de tine, ca să te asiguri că nu ai făcut nimic greșit în legătură cu persoana dată.
  9. Îți dai seama că te-ai schimbat mult față de cum erai înainte.
  10. Ai dificultăți în a lua decizii simple.

Dacă ai bifat câteva din aceste afirmații, ar fi cazul să ceri ajutorul unui specialist. Ședințele de psihoterapie te-ar ajuta mult să treci cu bine peste acest fenomen devastator, pe care îl resimți la nivel cognitiv, spiritual și chiar fizic. Nu uita, victimă al acestui abuz poate fi oricine, indiferent de sex, statut social, stare financiară sau alte aspecte. Rupe cercul vicios!

 Autoare: Ana Chiriac

Distribuie articolul: