Ne-am obișnuit cu prezența legendelor înfricoșătoare despre vampiri, niște creaturi malefice dar fascinante, o legendă care a servit drept inspirație pentru regizori, scriitori, muzicieni (știai că există și un vals al vampirilor?) și creatori de modă. De unde a pornit acest mit și, per general, conceptul despre vampiri? Ca întotdeauna, drumurile duc către antichitate.

Luna octombrie aduce cu sine și sărbătoarea Halloween-ului. Fie că vei merge la vreo petrecere costumat/ă sau vei organiza o reuniune cu prietenii la o plăcintă cu dovleac și un vin fiert, sau poate vei savura un film sau carte horror singur/ă acasă, tematica vampirilor cu siguranță va fi atinsă în vreo discuție sau ecranizare.

Încă de la facerea lumii, conform datelor biblice, se vorbește despre prima soție a lui Adam, care nu ar fi fost Eva, ci creatura demonică Lilith. Lilith este prototipul vampiric feminin exploatat atât de des în artă și cinematografie, un personaj care îmbină erotismul și malicitatea. Nu se știe cât de fericit a fost Adam cu Lilith, căci până la urmă a intervenit o despărțire dureroasă pe baza unui conflict socru – noră.

Vechile civilizații, precum perșii sau egiptenii, credeau că există creaturi de noapte care vin să sugă sângele oamenilor ce dorm. Aceste credințe sunt ilustrate pe vechile vase sau fresce sau papirusuri descoperite ulterior pe teritoriile fostelor imperii sau țări. China sec. al VI-lea credea în existența morților vii.

Creșterea și dezvoltarea legendelor despre vampiri a avut loc în perioada medievală, când sângele capătă proprietatea de mântuire a sufletului, odată cu împărtășania. Respectiv, ereticii sau cei ce mureau neîmpărtășiți se considerau capabili să se transforme în strigoi și să-și bântuie membrii familiei, din motiv că nu și-au găsit pacea și li s-a refuzat accesul în rai. Să nu uităm că, pe parcurs, odată cu înmulțirea cazurilor de tuberculoză, credința în aceste legende s-a accentuat. Motivul este ascuns în cercetarea și studiere insuficientă a bolii, iar simptomele tuberculozei erau foarte des confundate cu vampirismul.

Apropos de vampirism, deși nu poate fi folosit ca termen științific, vampirismul este o boală autoimună căreia i se mai spune porfirie. Simpomele acestei boli, înafară de durerile cumplite de burtă, sunt sensibilitatea la lumina solară, paloarea feței și modificarea trăsăturilor fizice ale bolnavului ce îl fac să semene cu neamul lui Dracula. Gluma-i glumă, dar oare ce soartă aveau acești bolnavi chiar și în sec. XIX? Una foarte lesne de ghicit.

Odată cu apariția, la 26 mai anul 1897, a celebrului roman Dracula de Bram Stoker legendele despre vampiri și propagarea acestor mituri ating cote maximale. Oamenii chiar credeau că, undeva în Transilvania, a existat un conte cu puteri paranormale, un cavaler al întunericului și mâna dreaptă a diavolului care se hrănea cu vieți omenești.

Una peste alta, anume lui Bram Soker îi datorăm legenda care îl ilustrează pe domnitorul Vlad Țepeș drept personaj principal negativ al romanului. Iar de aici până la diverse speculații a fost un drum foarte scurt. Chiar și în ziua de azi, o bună parte din populația globului crede pe bună dreptate că Vlad Țepeș a fost vampir, iar Castelul Bran a fost vizuina monstruoasă în care erau sacrificați oameni.

S-a dovedit a fi inutil să se demonstreze că Țepeș nu a avut nici în clin nici în mânecă cu acest castel, castelul lui fiind Cetatea Poenari și Curtea Domnească din Târgoviște, iar dovezi plauzibile că ar fi călcat vreodată pe la Bran nu există. De aceea, românii au dat din mână și au dezvoltat o ramură de business foarte profitabilă hrănită anume de mitul lui Vlad Țepeș și al castelului Bran, în care nu a locuit niciodată.

Anii au trecut, știința și-a făcut tot mai mult loc printre superstiții și, pare-se, apele s-au liniștit, vampirii fiind doar subiect de filme horror consumate pe larg de către întreg globul. Cele mai celebre ecranizări au fost Twilight Saga, The Vampire Diaries și alte filme super populare mai ales în rândul adolescenților.

Toate bune, doar că prin anul 2007, la știrile locale, se arată un reportaj în care niște oameni din România au dezgropat un om decedat, bănuindu-l că s-a făcut strigoi după moarte și au executat ceva ritualuri vechi care să distrugă spiritul rău care îi bântuie noapte de noapte. Oamenii s-au ales cu un dosar legat de profanarea de morminte și s-au astâmpărat. Anul 2007. Mijlocul Europei.

Se pare că aceste mituri și legende vor dăinui încă mult timp. E de prisos să menționez că aceste lucruri nu au nimic comun cu adevărul și mai ales, sunt demult combătute de argumente științifice. Dar, ca fapt divers, nu pot să nu recunosc că și mie mi-a plăcut de Ian Somerhalder în rolul lui Damon Salvatore.

Distribuie articolul: