1.„Pământul Făgăduinței” de Barack Obama – o carte autobiografică și acoperă primul mandat de președinte al acestuia. Povestea este spusă chiar de protagonistul ei, care începe cu o copilărie simplă, a unui extrem de mediocru băiețel de culoare din Hawaii, cu un nume musulman. Vedem, pas cu pas, cum Obama devine omul ce a luat decizii extrem de complexe și univoce în Biroul Oval, decizii care au schimbat pentru totdeauna lumea noastră.

Barack Obama spune în Pământul Făgăduinței povestea devenirii sale neverosimile. Cum e posibil ca un tânăr aflat în căutarea propriei identități să ajungă liderul lumii libere? Ce calități, ce decizii și ce eșecuri l-au făcut pe Obama cel de-al 44-lea președinte al Americii? Care este educația politică care l-a ajutat pe protagonist să devină un lider cumpătat și iubit de atâta lume?

Primul mandat al lui Obama a fost pentru acesta o perioadă de frământări și de transformări profunde și protagonistul nu ezită să le înșiruie în peste 800 de pagini.

După ce am citit cartea soției lui Barack, o istorie motivațională plină de emoție: Povestea Mea de Michelle Obama, o istorisire feministă și puternică, în imagini vivide și sincere, Pământul Făgăduinţei vine cu o abordare diferită, aducând mai ales evenimente în fața unui public curios de a înțelege ce se întâmplă la cel mai înalt nivel într-o Americă atotputernică. Avem aici, așadar, o înșiruire de întâmplări fulminante, o trecere în revistă a capitalului uman care l-a sprijinit (sau dimpotrivă) pe Obama, explicarea pe îndelete a schimbărilor din societatea americană și analiza atâtor procese decizionale complicate.

Vei afla și o suită de lucruri despre jocurile de culise, oamenii fățarnici, dezamăgiri și rasism. Aceasta este o carte inspirațională, lungă, onestă: un volum scris mai degrabă cu inima, decât din pragmatism, căci este de-o sinceritate dezarmantă. Dacă te interesează dedesubturile politicii americane, dacă vrei să descoperi chintesența lui Obama și motivele ce stau în spatele deciziilor sale, Pâmântul Făgăduinţei este răspunsul.

Uimitoare sunt înșiruirile de eșecuri (da, și Obama greșește, și greșește mult), înfrângeri politice, discrimănări și înșelăciuni din parcursul politic al eroului nostru. Cum a reușit acesta să meargă înainte, prin greutăți extreme, prin oboseală până la refuz, prin emoții contradictorii și uneori în lipsă de fonduri?

Înduioșătoare sunt relațiile lui Barack cu soția și copiii, ezitările lor și lupta familială: a fi politician de impact sau a fi un tată bun? Ce este mai important pentru această planetă?

Povestea lui Obama nu este despre miracole, sau despre drumuri presărate cu lapte și miere, ori despre lidership înnăscut și căi ușoare, ci dimpotrivă! Pământul Făgăduinței este plină de lecții de viață și este o inspirație pentru cei puternici și curajoși, de a face bine, de a fi parte din schimbare, de a nu renunța niciodată la idealurile tale.

2. Dependența de Constantin CHEIANU – un bildungsroman social, politic și erotic. O carte despre mutilarea morală și psihologică a unui copil, care ajunge un adult umflat artificial în pene, însă de fapt, fără încredere în forțele proprii, iar asta nu are cum să nu aibă repercusiunii.

Dan Mătăsaru, protagonistul, este creionat în două ipostaza deopotrivă cruciale desfășurării narațiunii: ziaristul curajos, amenințat cu moartea de politicienii corupți care au confiscat Republica Moldova, aclamat ca un erou de popor; altul e un Mătăsaru extrem de fragil, care nu poate uita traumele copilăriei din Basarabia sovietică, marcată de tatăl bețiv și o mamă autoritară.

Între ipostaza infantilă și aceea matură se înșiră câteva experiențe erotice cu rol formator. E nevoie de multe stângăcii, nereușite, dar și confirmări de sine descoperite de-a lungul câtorva întâmplări afective și senzuale, pentru a putea suplini iubirea atât de dură a mamei.

Ce fel de bărbat ajunge băiețelui agresat fizic și verbal? Acela care în familie nu vede decât violență, ceartă și nemulțumire? Cum își va găsi un loc în lume un asemenea copil? Un copil al Basarabiei sovietice, crescut în violență și critică are un unic scop subtil în viață: să trezească mândrie în ochii părinților veșnic nemulțumiți. Or, la finalul drumului, în culmea gloriei, protagonistul descoperă că e același ca la șase – șapte ani, ca un ceas rămas neîntors jumătate de veac, și caută o împăcare cu trecutul.

Mamele care nu își iubesc fiii produc bărbați geloși, tații care nu-și iubesc fiicele produc femei depravate.

Tot ce am trăit până la vârsta de șase ani ne marchează profund viețile… Atunci se scrie scenariul întregii vieți, care îl vom urma apoi ca pe un fel de destin.

 Cum nu simte că la capătul acestei bătăi o să fim doi străini-străini?! Doar nu ne aveam pe lume decât unul pe celălalt! Chiar nu-și dă seama că n-o să mai ajungem niciodată o mamă adevărată și un fiu adevărat?!
 Un copil este ceva folositor la casă. E bun la făcut curățenie, la lucrat pământul, la cumpărat pâine de la magazin. Mai folosește să te poți lăuda cu el. Cel mai grozav la un copil este că odată cu trecerea anilor se face din ce în ce mai folositor. De la o anumită vârstă poate merge la furat ceva din colhoz. Și așa până ajunge să facă exact ce fac părinții lui.
 …Este singura ființă pe lume care mă iubește cu adevărat! Iartă-mă, Muhtăraș, iartă-mă, Muhtăraș, iartă-mă, Muhtăraș!…
Vrea să mă ierte, văd bine, dar încă nu își poate reveni. Mă așez în genunchi lângă el, îmi lipesc obrazul ud de botul lui. În cele din urmă scapă de încordare, începe să dea ușor din coadă și să se lase mângâiat. Stau mult cu obrazul ud lipit de nasul lui umed, ochii ne sunt la câțiva centimetri. Ai mei plutesc în lacrimi, ai lui au în ei ceea ce văd întotdeauna la Muhtar: liniștea și împăcarea celui care nu știe decât să iubească.

Constantin CHEIANU este dramaturg, prozator, publicist.  În 1999 apare, la Editura Cartier, prima parte – Totul despre mine! (Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) – a ceea ce avea să devină, zece ani mai târziu, dilogia autobiografică Sex & Perestroika. Volumul a stat la baza unui spectacol cu același nume, montat în anul 2014 de Luminița Țîcu la Teatrul-Laborator „Foosbook”. În anul 2018, la Editura Cartier apare romanul său Ultima amantă a lui Cioran. Din anul 2010 până în prezent realizează două emisiuni de satiră politică: Ora de ras și Mai pe scurt la postul Jurnal TV.

3. Imperiul. Curenții spațiului de Isaac Asimov – unul dintre cei mai mari scriitori americani de Science Fiction ai secolului XX, Isaac Asimov, vine de data aceasta cu o poveste aproape politică despre subjugarea unei planete bogate în cel mai râvnit material al Galaxiei: kyrtul. Este vorba despre Florina, planeta indigenilor care aduce atâta prosperitate stăpânilor de pe Sark, în timp ce florinienii trăiesc într-o sărăcie și nefericire totală.

Dar intriga abia aici începe, când în joc apare și o a treia putere: Trantorul, care-și dorește anexarea Florinei și instaurarea Imperiului galactic.

Lucrurile se complică când un spațio-analist (Rik) face o descoperire științifică de proporții, ce ar schimba status-quo-ul florinienilor, dar și felul în care se face comerț cu kyrt în întreg spațiul. Mesajul acestuia către autoritatea responsabilă este interceptat și refolosit, iar  lui Rik îi este ștearsă întreaga memorie. Cartea te duce cu gândul și la Flori pentru Algernon, unde protagonistul lutpă cu propria minte și nu poate face progrese intelectuale, căci creierul său e subdezvoltat.

La fel ca în viața reală, acolo unde este vorba de bani grei se găsesc mai mulți stăpâni, demnitari și ambasadori abili în negocieri și deducții. Cartea vine cu o muncă impresionantă de detectiv și cu explicații laboriase a unor fenomene științifice complexe.

De menționat este și felul în care se vorbește despre planeta Pământ, de unde e originar omul, singura planetă radioactivă locuită din Galaxie. Deosebit de interesant și neașteptat este finalul acestei cărți.

4. Ferma animalelor de George Orwell este o nuvelă distopică, publicată în Anglia în 1945. Aceasta reprezintă o satiră politică ce critică nu numai coruperea revoluției pe care conducătorii ei o practică, dar și modul în care indiferența, răutatea, ignoranța, lăcomia și miopia distrug orice utopie.

Cartea reflectă evenimentele care au dus la și din perioada numită era lui Stalin (1927–1953) înainte de al Doilea Război Mondial. Orwell, fiind un socialist democrat și membru al Partidului Independent al Clasei Muncitoare timp de mulți ani, l-a criticat pe Iosif Stalin și stalinismul.

Așadar, conceptul de animalism, descris e larg în carte este o oglindire prin alegorie a Uniunii Sovietice, mai ales între anii 1910 și 1940, dar și evoluția modului în care au practicat-o revoluționarii și guvernul din Rusia.

Acest termen a fost inventat de un personaj al cărții și anume mult respectatul porc Seniorul cel bătrân. Porcii Snowball, Napoleon și Squealer adaptează ideile Seniorului cel bătrân sub forma unei așa-zise filozofii, pe care o numesc Animalism.

Cele Șapte Porunci inițiale ale animalismului, care ar trebui să organizeze noua revoluție și să ducă la înflorirea gospodăriei sunt:

  1. Oricine merge pe două picioare este dușman.
  2. Oricine merge pe patru picioare sau are aripi este prieten.
  3. Niciun animal nu trebuie să poarte haine.
  4. Niciun animal nu trebuie să doarmă în pat.
  5. Niciun animal nu trebuie să bea alcool.
  6. Niciun animal nu trebuie să ucidă vreun alt animal.
  7. Toate animalele sunt egale.

Lucrurile iau o turnură porastă însă când Napoleon și Squealer încep să se răsfețe cu vicii și obiceiuri umane profund viciate, din punctul de vedere al animalelor (consumul de alcool, dormitul în pat, schimbul de mărfuri). Squealer primește sarcina de a modifica Cele Șapte Porunci pentru a legitima această umanizare, care reprezintă optimizarea teoriei comuniste de către guvernul sovietic pentru a o face mai degrabă o reformare a capitalismului decât un substitut al acestuia.

Pe final de carte, iapa Clover constată patetic că cele șapte porunci au fost reduse la una: „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”. Iar astfel de ironii confirmă adeziunea lui Orwell la revoluția autentică.

5. 1984 de George Orwell – O mie nouă sute optzeci și patru, scris și 1984, este un roman politic creat de George Orwell în 1948. Romanul reprezintă o distopie în care o parte din viața intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitar al Oceaniei.

Romanul descrie o Mare Britanie după un război nuclear ipotetic dintre Est și Vest, care ar fi avut loc în anii ’50, în care s-a instaurat un regim de tip totalitar foarte inspirat din ceea ce a fost stalinismul și din anumite elemente ale nazismului. Libertatea de expresie, pur și simplu, nu mai există. Toate gândurile sunt minuțios supravegheate, iar imense afișe, care tronează pe străzi, indică tuturor că:

Big Brother stă cu ochii pe tine.
Există voci care afirmă că, odată cu trecerea anilor, acest roman devine tot mai actual. Principala figură a romanului, Big Brother (în română: „Fratele cel Mare”), a devenit o figură metaforică a regimului polițienesc și totalitar, precum și a reducerii libertăților.
Cartea începe cu portretul Fratelui cel Mare care „stă cu ochii pe tine” – expresie a cărui dublu sens e lesne de sesizat: Fratele cel Mare te protejează, se interesează mereu (îi pasă) de soarta ta, însă, în același timp, tu nu poți face nimic fără ca el să nu știe: te supraveghează clipă de clipă.
În afară de afișele imense prezente pe toate blocurile, clădirile instituțiilor, panourile, mai există și tele-ecranele, care neîncetat transmit și receptează simultan sunete și imagini. În fiecare încăpere – inclusiv în camerele apartamentelor – există câte un tele-ecran, care poate fi dat mai încet, dar niciodată oprit.
O mie nouă sute optzeci și patru a imprimat foarte mulți termeni și idei în cultura contemporană, și mai ales în limba engleză, de exemplu Fratele cel Mare, dubla gândire, poliția gândirii, Soceng.
„Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine” este acum un simbol al controlului excesiv, iar adjectivul orwellian este folosit pentru a descrie acțiunile și organizațiile Oceaniei.

Așa cum se întâmplă și în Ferma animalelor (editată cu trei ani mai devreme, în 1946) valorile societății sunt răsturnate:

Războiul este pace;
Libertatea este sclavie;
Ignoranța este putere.

Pentru un mai bun control al minții (celorlalți) până și limba este modificată, engleza fiind înlocuită cu Nouvorba. Orwell pornește de la presupoziția care infirmă ipoteza posibilității de a gândi în lipsa cuvintelor corespunzătoare:

Nu vezi frumusețea desființării cuvintelor? Tu nu știai că Nouvorba este singura limbă din lume al cărei vocabular scade în fiecare an?! […] Nu înțelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gândire?! Până la sfârșit, o să facem crimăgânditul literalmente imposibil, pentru că n-or să mai existe cuvinte în care să-l exprimi. Fiecare concept care ar putea fi necesar vreodată orișicui va fi exprimat printr-un singur cuvânt, cu sens strict definit și cu toate celelalte sensuri secundare șterse și uitate. […] Cum crezi tu c-ai mai putea avea o lozincă ‘Libertatea este sclavie’, când însuși conceptul de libertate va fi abolit?

 

Distribuie articolul: