Mamă, ce înseamnă moarte? Puțini sunt părinții care nu s-au confruntat, la un moment dat, cu această întrebare și încă e greu de spus care ar fi cel mai bun răspuns. Pentru mulți părinți nu este ușor să le vorbească copiilor despre moarte. Cum să reacționăm? Cum să le dăm sentimentul că sunt în siguranță?

Am stat de vorbă cu psihologul Veronica Mihalachi și venim cu sfaturi valoroase pentru părinți:

Există foarte multe subiecte sensibile pe care la un moment dat trebuie să le explicăm copiilor, unul dintre ele este moartea. Mulți părinți evită acest subiect, dar cum este oare bine de reacționat. Ce trebuie să îi răspundem unui copil atunic când întreabă ce este moartea?

„Moartea face parte din viață. Cât de mult nu am evita acest subiect, vine timpul când moartea își face apariția la orizont, uneori prea devreme, la vârsta fragedei copilării.

Este vital să le vorbim copiilor despre moarte, în cazul în care a decedat cineva drag. Dacă după decesul persoanei apropiate, subiectul morții va fi evitat, copilul va crede că nu i se permite să vorbească pe acest subiect acasă, și poate să dezvolte în viitor anxietate legată de moarte.

Forma în care ar fi bine să-i comunicăm copilului despre moartea persoanei apropiate se cere a fi foarte simplă și directă. Copiii nu vor decât să afle adevărul spus cu grijă față de ei. Orice ascundere a informației sau evitare, nu va face altceva decât să le alimenteze temerile.”

Mulți părinți aleg să spună că persoana dragă a fost luată la îngeri sau în ceruri? Este acesta o abordare corectă?

„Deseori cei maturi, fiind ei cei care aduc vestea despre moarte, din frica de a fi prea direcți, din frica unor reacții emoționale intense din partea copilului, încearcă să amortizeze vestea tristă folosind eufemisme cum ar fi: „a plecat în ceruri, a adormit pe veci, ne-a părăsit, a adormit” etc.

Eufemismele sunt greu digerate de mintea copilului. Această formă voalată de înștiințare a copilului poate avea consecințe nefaste pentru el, pentru că lasă loc pentru imaginație. De exemplu, dacă-i spunem copilului că persoana dragă a adormit pe veci, apare riscul că ulterior va avea frică să adoarmă sau se va teme pentru cei apropiați atunci când dorm; dacă-i spunem că cel drag ne-a părăsit, poate crede că el a fost părăsit și trădat de persoana apropiată. Și aici este locul întrebării: cum ar fi corect să o facem? Răspunsul este – într-un mod simplu și onest: spunem că persoana apropiată a murit.

De exemplu: bunelul a fost bolnav și a murit, corpul lui nu mai funcționează, noi nu putem vorbi cu el, dar nu îl vom uita niciodată. Atât. Apoi dăm spațiu și timp copilului pentru întrebările care-i vin legate de moarte. Să nu vă mire, dar întrebările vor fi tehnice și bizare: a murit în ce mod? dar acum ce se întâmplă cu el, cu corpul lui? va fi îngropat? dar de ziua mea va fi? – în așa mod copilul încearcă să înțeleagă ce este moartea.

Rareori vor fi reacții emoționale intense. La început va fi o nedumerire. Înțelegerea faptului că persoana dragă îi lipsește va veni mai târziu.”

Părinții care își iau copiii la o înmormântare fac un lucru greșit sau cum trebuie pregătit un copil înainte să participe la o ceremonie de înmormântare? 

„Copiii se iau la înmormântare, nu înainte de a li se explica ce va avea loc la această înmormântare și ai întreba dacă își doresc să meargă, sau aleg să meargă în altă zi la mormânt. Și doar în cazul în care este o persoană însoțitoare, în care copilul are încredere, și care ar putea să-și asume în totalitate grija exclusivă față de copil în timpul înmormântării: să-l liniștească, să-l ducă într-o parte când acesta va fi prea speriat, să-i explice ce se întâmplă, să-l ferească de compasiunea în exces din partea oamenilor, care poate să nu-i facă bine, etc.

Pregătirea copilului, care a ales să meargă la înmormântare, constă în descrierea prealabilă a ceremoniei și informarea precum că o persoană însoțitoare de încredere va avea grijă de el.”

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: