Elena Ețcu este o visătoare incurabilă, cu multe dintre visele copilăriei deja realizate, altelele încă parțial creionate. Un adevărat  exemplu de antreprenoare care gândește, speră și creează. “Ce nu reușim noi, vor reuși urmașii noștri, deorece pentru ei păstrăm. Vorba lui Ștefan cel Mare “Țara n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor urmașilor voștri...”

De Ziua Națională a Portului Popular echipa ea.md scoate la lumină oamenii care duc tradiția mai departe, generațiilor viitoare.

Dacă pentru unii a fi realizat înseamnă casă, masă, bani, pentru Elena Ețcu visul este echivalent cu scopul. Ceva abstract, nobil, posibil doar în „visele bune”. S-a obișnuit de mică să fie atentă la detalii, vorbe, versuri, proverbe, etc. Prin munca pe care o face și-a dorit să trezească demnitatea, verticalitatea și conștiința acestui popor.

“Pentru mine, Ziua Portului Popular, se identifică cu ziua națiunii, ziua a tot ce înseamnă românesc, sacru, valoare, străbun: Ștefan, Burebista, Cuza…și mulți alții. Mă bucur enorm că în ultimii ani, totuși, această sărbătoare a început să fie respectată iar autoritățile și societatea civilă tot mai mult conștientizează, valorifică, creează și cred. Au apărut noi meșteri, noi creatori care încearcă să se inspire din valorile sacrale.

Creatoarea de port popular este de meserie biolog-chimist, după care a făcut și doctoratul în acest domeniu. A activat la Academia de Științe, a predat la Colegiul de Ecologie și parcă îi plăcea, parcă nu, susține Elena. A lăsat totul baltă și s-a apucat de creat “bijuterii” tradiționale.

Începutul a fost greu. Elena era singurul angajat al companiei – și director, și croitor, și designer. Acum, are o echipă unde fiecare își face meseria cu dăruire. Se inspiră de la modelele expuse în muzee, iar, ulterior, cu ajutorul etnografilor, le adaptează și perfecționează.

“Deja de câteva decenii tot cercetez, promovez, confecționez, creez și mă strădui să scot portul popular de la “naftalină”. De ce să stea cămașa cu altiță în lada cu zestre, de ce să fie uitată, lipsită de valoare și continuitate? Oare nu e interesant ce au gândit străbunele noastre când le-au brodat, oare nu vrem să înțelegen starea, păsul, vibrația acestor incomensurabele valori? Dar dacă aceste broderii mai au și un șift în ele, doar cămășile de multe ori au fost brodate de femei fără carte, dar cu foarte multă credință, care credeau în multe semne despre care acum s-a uitat.  Totuși uitarea nu este o caracteristică bună a poporului nostru.  Trebuie să ne cinstim străbunii.”

Bunica Elenei Ețcu a avut la timpul ei o casă de modă în Chișinău și de acolo i se trag genele de creator, susține creatoarea.

Genele de creator sunt sigură că le-am moștenit, dar le-am și dezvoltat în timp prin muncă asiduă, cercetare, experimentare, comunicare, etc.

Creațiile Elenei Ețcu au ajuns în mai multe colțuri ale lumii. În atelierul ei din Chișinău au fost confecționate și costumele naționale pentru copiii prințului Wiliam și ai ducesei de Cambridge.

“Am costume peste hotare, vă da-ți seama: Germania, Italia, Franța, Japonia, nici nu mai țin minte pe unde.”

Elena Ețcu spune că nu e deloc ușor să creezi o haină cu elemente naționale. Simbolurile trebuie alese cu grijă pentru fiecare client în mod individual. Este important să se ia în considerare caracterul și vârsta celui care o va purta, dar și perioada în care o va îmbrăca, consideră creatorul de port popular.

Doamnă Ețcu, echipa ea.md vă mulțumește pentru interviul acordat.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: