Weekendul trecut am pornit la Nord, în satul Larga, situat la Nordul-Nordului Republicii Moldova. Un drum de aproximativ 256 km și cam 3-3,5 ore de condus, respectând regulamentul circulației rutiere. „Ochii sperie, mâinile bucură”, spune un citat din popor. E departe, dar dacă îți place să conduci, ai muzică bună și pe cineva care să-ți țină companie, parcă și Nordul nu e atât de departe. Noi am avut parte de o zi cu soare, o zi de primăvară în plină iarnă, tocmai de aceea drumul a fost ușor de „consumat”. 

Am tot auzit că satul Larga, raionul Briceni ar ascunde multă-multă istorie, am mers să ne convingem și noi. Prima oprire a fost la Mănăstirea „Învierea Domnului”,  întemeiată în aprilie 2000 pe locul sanatoriului Dumbrava din pădurea Briceni. Mănăstirea a fost înălțată în cinstea Mântuitorului Iisus Hristos. Iniţial, a fost deschisă ca mănăstire de călugări, dar din considerentul că s-au adunat puţini vieţuitori, în 2001 a fost redeschisă ca mănăstire de călugăriţe.

Mănăstirea „Învierea Domnului” este o mănăstire de maici care se află la distanță de 103 km de Bălți și la 4,3 km de orașul Briceni. Este amplasată în preajma hotarului cu Ucraina.

 

Următoarea noastră oprire a fost în cunoscutul parc „Pavlovca”. Acesta a fost fondat între anii 1900–1908 de către nobilul A. Krupenski. Are o suprafață de 18,3 ha și este situat la aprox. 4 km de comuna Larga, din componența căreia face parte satul. Parcul „Pavlovca” este cel mai nordic monument de arhitectură peisagistică din țară. Din punct de vedere al arhitecturii peisagistice, se consideră a fi al doilea cel mai valoros parc din țară.

Parcul se desfășoară de la vest la est, cu intrarea în partea vestică și un lac mărginit de o pantă abruptă în partea de est. În partea de vest, la intrarea în parc, se desfășoară un platou care, la o anumită distanță de intrare, trece într-o pantă cu expoziție estică, care coboară până la râuleț și la lac sub unghi mic. De cealaltă parte a râulețului este situată altă pantă, mai abruptă, cu expoziție vestică. Panta abruptă a fost populată cu specii de plante autohtone, formând un silvo-parc, iar panta lină, pe care se află conacul, a fost amenajată cu alei și grădini. De fapt, aceste pante formează cele două centre compoziționale ale parcului: regulat împrejurul conacului și pitoresc împrejurul lacului, cu o tranziție treptată între ele.

În anii 1960, în parc se numărau 68 de specii și forme de plante. Studii mai recente au găsit 70 de specii, dintre care 45 sunt de origine străină. Coniferele sunt reprezentate printr-o diversitate de 9 specii.

Foto: Arhiva Personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: