#FirstJob continuă să ne aducă și nouă povești extraordinare și la care nu ne-am fi gândit nicio secundă. Prezentatorul Bogdan Dascăl spre exemplu și-a amintit cum în copilărie își ajuta buneii, iar în adolescență era deja „șef mare” prin Chișinău… aflați voi unde, de mai jos.
Cu bunica, la înșirat tutun
„Am fost obișnuit cu munca de mic copil, cu toate că toți nu știu de ce mă alintau, doar mimând că mă pun la munca, pentru a îmi satisface dorința năprasnică de cunoaștere: bunica la „înșirat” de tutun, bunelul la păscut vaca, etc. Prima dată angajat oficial însă am fost la vârsta de 14 ani, adică 29 de ani în urmă, în perioada de vară: 3 luni, cu salariu de 90 de ruble (având în vedere că pe atunci 180 de ruble era un salariu foarte bun). Eram „șeful depozitului” de filme pentru cinematografele din Chișinău și țară”, ne dezvăluie Bogdan Dascăl.
Numai privilegii de la „Kinoprocat”
„Anume eu întâlneam cutiile cu filme (copiile acestora) la gara de tren. O cutie cântarea până la 10 kg, pentru mine la acea vârstă era enorm de greu, dar așa descărcăm și încărcăm câte 20 de cutii cu peliculă, uneori și până la 35 de cutii. La depozit: descărcarea, aranjează-le și a doua zi expediaza-le la cinematografele din țară. Era și foarte multă răspundere. Odată țin minte că am încurcat Florești cu Fălești! Făcusem o boroboață mai mare decât mine, iar eu în perioada respectivă nu cântăream mai mult de 45 de kg. Afișele se făceau din timp, că aveau nevoie de mai mult spațiu temporal pictorii pentru a le realiza manual. Iar la destinație le-a venit… alt film. Primisem atunci prima și UNICA mustrare”, își mai amitește moderatorul.
Bogăția din peștera lui Aladin
„Primul salariu îl așteptam cu la fel de multă nerăbdare cu care așteptăm mirosul de apă sărată pe care îl simțeai de la 20 de km, când te apropiai de Zatoca. 90 de ruble!!! Era bogăția din peștera lui Aladin! I-am cumpărat mamei mele o cutie de cafea solubilă, indiană ,care era vreo 30 de ruble, că știam că îi place tare și o bluziță, pe care m-au convins lucrătoarele de acolo s-o iau (colectivul fiind 97% – feminin). Mare lucru nu prea făceam eu: depozitul meu era distanțat nițel de oficiul central, cu o grădiniță mică de flori în față și o „ditamai” livadă de copăcei de caise. 5 copaci și toți ai mei, care meritau udați zilnic și apoi „curățați” de fructe. A fost o vară cu adormiri pe bancă afară, cu filme ce se lăsau așteptate, cu altele ce se lăsau „montate”, că aveam și o masă de montaj specială pentru peliculă, în cazul în care se descoperea că vreo copie e deteriorată”. își mai amintește Bogdan.
De la „Kinoprocat” la Regizor de film
„Cine a putut ști? cred că doar bunul Dumnezeu, că nebănuite sunt căile sale… Anume acum, peste 29 de ani, Sunt pe cale să-mi iau licența de regizor de film, iar montajul și filmul au devenit practic parte din viața mea. Responsabilitatea, atenția la detalii, pedantismul, atitudinea față de colegi în colectiv, lipsa de întârzieri și dragostea față de ceea ce faci sunt primele lecții învățate la „KINOPROKAT”. Cert e că munca „îl dezvoltă” pe OM, iar mie mi-a demonstrat cât de mult trebuia să apreciez adolescența ca timp liber și pentru studii. Ulterior am revenit la a doua muncă oficială, deja la 20 de ani, la radio „Polidisc”. Dar asta e deja altă pagină frumoasă din viața mea”, mai spune cu nostalgie Bogdan Dascăl.

Distribuie articolul: