Intru pe un grup de mămici și văd postarea unei fete care cere ajutor. Se află peste hotarele țării, cel mai probabil ilegal, și trebuie să facă o întrerupere de sarcină. Cere contactele unui medic sau un remediu deja încercat de femei. În spatele postării sale se ascunde o deznădejde pe care o maschează sub o agresivitate latentă. Este un scenariu despre care putem discuta la infinit, deja șablonat. Despre avorturi, în Republica Moldova, se vorbește cu mare frică, frică de a fi blamată, desconsiderată sau marginalizată. Pentru a ilustra acest lucru este suficient să citești comentariile utilizatorilor, care, dincolo de faptul că nu înțeleg amploarea și nevoile din spatele acestui fenomen, continuă să arunce vinovăția pe spatele femeii, ignorând absolut vina partenerului.

Întrebarea cu privire la necesitatea sau interzicerea avorturilor vine și pe fundalul schimbărilor sociale din Europa, deoarece avem deja state, precum Polonia, care au incriminat avortul și l-au interzis cu mici excepții. Nimeni se pare nu își amintește sau nu vrea să-și amintească despre câteva situații din istorie care au ilustrat considerabil de ce avorturile ilegale sunt un real pericol pentru femei și cum interzicerea acestora nu afectează sau îmbunătățește natalitatea.

Să o luăm de la capăt.

Cel mai ilustrativ episod este istoria decretului nr. 770, emis de Ceaușescu, în cadrul politicii demografice a României comuniste. Vrând să încurajeze natalitatea cu orice preț, Ceaușescu a pornit un instrument letal, care a cauzat în perioada 1966 – 1989 o cifră de 9.452 de femei decedate, decesele fiind cauzate de septicemie și de traume ale organelor interne. Pe lângă aceste urmări, nu putem trece cu vederea și destinele miilor de copii abandonați în orfelinate comuniste, locuri de coșmar în care cei mici își așteptau salvarea.

„Decreței” – copii abandonați în orfelinatele comuniste. Sursă foto: cosminnasui.com

Unicele excepții care permiteau realizarea unui avort în acea perioadă erau următoarele:

  • sarcina pune viața femeii într-o stare de pericol care nu poate fi înlăturat printr-un alt mijloc;
  • unul din părinți suferă de o boală gravă, care se transmite ereditar, sau care determina malformații congenitale grave;
  • femeia însărcinată prezintă invalidități grave fizice, psihice sau senzoriale;
  • femeia este în vârstă de peste 45 de ani;
  • femeia a născut patru copii și îi are în îngrijire;
  • sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest.

Cea de-a două lecție din istorie este cea oferită de Uniunea Sovietică, care în 1926 a interzis complet avorturile, astfel încât cazurile de deces au ajuns să se dubleze:

  • în 1935 – 451 cazuri (indice pe zona urbană, în sate nu se ținea statistici);
  • în 1936 – 910 cazuri.

Ce avem de învățat din aceste cifre?

În primul rând, interzicerea avorturilor nu a dus la creșterea organică a natalității, ci doar la un boom de scurtă durată, în mărime de doar 5%, ceea ce reprezintă o sumă infimă față de așteptările lui Stalin.

Copii în orfelinate URSS: sursă foto: von-hoffmann.livejournal.com

De ce vă spun aceste lucruri? Deoarece, văd cât de mult victim blaming există și mi se pare de-a dreptul monstruos. Înainte de a ne apuca să condamnăm la stâlpul rușinii se cuvine să amintim despre:

  • lipsa educației sexuale în școli. Efectiv, nu avem ore la care preadolescenților și adolescenților să li se explice ce este o conduită sexuală responsabilă și ce urmări pot surveni;
  • nu avem acces la măsuri de contracepție gratuite pentru păturile socialmente vulnerabile. Am putea discuta despre posibilitatea sterilizării cu acordul persoanelor sau despre donarea măsurilor de barieră pentru femei și bărbați din mediul rural;
  • nu există o politică de protecție a femeilor care iau aceste decizii, o politică din care să dispară aspectul religios și cutumele tradiționale.

Toate aceste elemente, în sumă, ne aduc la situația prezentă. Se atestă tot mai multe abandonuri și tot mai multe persoane solicită ajutor pentru depresii severe. Înțelegerea faptului, că avem putere de decizie și că putem hotărî asupra unei circumstanțe precum este maternitatea, este primul pas spre conviețuirea într-o societate armonioasă.

Distribuie articolul: