În timp ce marea majoritate a specialiștilor vorbesc și propun tehnici de îmbunătățire a intensității orgasmului feminin, există femei ce niciodată nu au atins culmile plăcerii. Incapacitatea de a atinge orgasmul este denumită anorgasmie și reprezintă absența orgasmului feminin atât prin stimulare vaginală cât și clitoridiană.

Mulți vor confunda anorgasmia cu frigiditatea, ceea ce este complet greșit. Diferența dintre frigiditate și anorgasmie constă în faptul că o femeie frigidă nu resimte deloc dorință sexuală și nici excitare, pe când anorgasmia este doar imposibilitatea de a atinge punctul culminant al fazei active a actului sexual, când excitarea și dorința sexuală sunt prezente.

Peste 10% de femei din întreaga lume suferă de anorgasmie și, deși nu putem spune că este vorba de o boală, totuși lipsa satisfacției sexuale poate fi traumatizantă din punct de vedere psihologic pentru femei.

Specialiștii spun că există două tipuri de anorgasmie, cea primară și cea secundară. Anorgasmia primară presupune faptul că femeia nu a reușit să simtă plăcere niciodată, nici prin penetrare, nici prin masturbare, iar anorgasmia secundară este atunci când femeia reușește doar prin autosatisfacere să ajungă la orgasm.

Care ar fi cauzele apariției anorgasmiei?

Acestea pot fi multiple: psihologice, comportamentale, fiziologice. De exemplu:

  • Raporturile sexuale dureroase.
  • Incompatibilitatea sexuală cu partenerul.
  • Experiențele sexuale traumatizante din trecut.
  • Stima scăzută de sine din cauza imaginii proaste despre propriul corp.
  • Educație sexuală incorectă, etc.

Dup cum vedem, cauzele se pot enumera la nesfârșit. Cel mai potrivit lucru ar fi să se consulte un terapeut sexolog întru depistarea cauzei reale și găsirea unei soluții salvatoare.

Unele din soluții ar fi:

  • Consultația medicului ginecolog întru înlăturarea cauzelor fiziologice ce apar în viața sexuală a femeii, de exemplu, vaginismul sau dispareunia.
  • Consultația individuală a medicului psihoterapeut pentru a analiza trecutul pacientei și excluderea unor cauze psihologice sau traume din copilărie/adolescență ce influențează comportamentul sexual.
  • Terapia de cuplu, căci de foarte multe ori absența unei vieți sexuale active se datorează problemelor ce apar în cuplu și care nu sunt discutate de către parteneri.

Oricare ar fi situația, mereu există o modalitate de a o soluționa. Din păcate, însă, multe femei simt frică sau rușine să discute despre aceste probleme. De multe ori, aceste probleme par neînsemnate și se continuă viața sexuală disfuncțională. Nu este cazul să se diminueze importanța soluționării acestei probleme, ci trebuie să se apeleze cu încredere la ajutorul specialistului. Dacă nu vom avea noi grijă de propriul corp, cine o va face?

 

Distribuie articolul: