Andreea Raicu vine un sfat prețios pentru femei: „Tu știi ce necunoscută nu trebuie să lipsească din ecuația unei vieți fericite? E atuul nostru cel mai mare!

Multă vreme am crezut cu tărie că e responsabilitatea mea să mă descurc fără a cere ajutorul. Eram cea care își suflecă mânecile și spunea sus și tare, „eu pot”, „mă ocup”, „n-am nevoie de nimic”. Nu doar că nu ceream nimănui să mă ajute, dar nici nu acceptăm ajutorul atunci când mi se oferea. Mai ales dacă venea de la bărbați. Cumva m-am convins că ar fi un semn de slăbiciune și nimeni nu m-ar mai lua în serios dacă ar ști că sunt lucruri pe care nu pot/nu știu să le fac.

Într-un fel, această atitudine a mea m-a și ajutat, pentru că mi-a arătat cât de capabilă sunt.

Faptul că nu m-am dat niciodată în lături de la efort, că am avut întotdeauna o direcție clară și știam exact ce vreau să obțin și ce trebuie să fac pentru a ajunge acolo mi-a dat o încredere fenomenală în forțele proprii. Doar că în spatele acestui comportament era multă energie masculină, pe care eu alegeam să o hrănesc în detrimentul celei feminine.

Să explic. Fiecare om are în interiorul sau și energie masculină și energie feminină. Când una din ele o copleșește pe cealaltă, o ascunde și chiar o face să dispară complet, apar dezechilibre. Nu mai știi să-ți gestionezi emoțiile, nu te mai simțit conectat la ține și la ce se întâmplă în interiorul tău și ajungi să acumulezi frustrări pe care nu ți le poți explică, care nu știi de unde vin.

Asta mi s-a întâmplat mie. Am ales să port atât de mult pantalonii în propria mea viață, să-mi ascund cu atâta înverșunare vulnerabilitățile și blândețea feminină, de teamă de a nu fi luată în serios, încât s-a creat un clivaj enorm în interiorul meu.

Iar acest lucru mi-a afectat și relațiile cu partenerii de sex opus.

Pentru că nu-mi dădeam niciodată voie să accept… complet, deschis și cu vulnerabilitate… că am uneori nevoie de ajutor, că am slăbiciuni și nu pot să le fac singură pe toate, am ajuns să strâng în mine multe nemulțumiri și resentimente, multă suferință interioară și epuizare mentală și emoțională.

Astăzi, după mult lucru cu mine, știu că din ecuația unei vieți fericite și împlinite nu trebuie să lipsească feminitatea. Pentru că feminitatea nu este o slăbiciune. O femeie puternică, stăpână pe sine, care se iubește, nu are nicio problema în a-și manifesta blândețea, empatia, răbdarea și delicatețea, pentru că știe că sunt calități feminine extrem de importante pentru echilibrul sau.

Feminitatea este atuul nostru cel mai mare, pentru că ne învață să ne comunicăm deschis și sincer nevoile, ne învață importanța senzualității, ne ajută să fim oneste cu noi însene și cu ce ne dorim și ce avem nevoie. O femeie în contact cu energia ei feminină are acea lumina specială în privire, e stăpână pe ea, zâmbește larg și atrage pe oricine prin onestitate și asumare.

E delicată, deschisă și liberă să fie exact așa cum e.

Oricât de mult m-a ajutat energia mea masculină – atât în viață profesională, cât și în cea personală – am descoperit că abilitatea de a-mi acceptă feminitatea a fost cea care m-a salvat, de fapt. Care m-a repus pe drumul meu și m-a transformat într-o femeie împăcată, echilibrată și fericită.”

Citește continuarea pe andreearaicu.ro

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: