Showman-ul Anatol Melnic a făcut primele dezvăluiri despre relația cu tatăl său, despre boala care l-a învins și ziua în care a aflat vestea tristă. „Un singur lucru i-aș spune: eu am încercat”, a menționat Melnic la „El – tată” cu Nata Boboc, la un an de la trecerea în neființă a părintelui său, scrie UNIMEDIA.

„Încerc să nu plâng față de familia mea. E o pierdere prin care nu numai eu am trecut, au trecut-o mulți și asta e.”

Eu nu vreau tata să-mi apară în vis, nu sunt omul acela care vrea să-și vadă părintele în vis, chiar dacă îmi apare, pentru că eu nu mai vreau să sufăr, să mai plâng. Eu nu mai vreau să simt durerea asta, de aceasta și aștept să treacă mai mult timp ca eu sa îmi aduc aminte de toată treaba asta și să spun: da, acesta este tatăl meu, dar să nu mă doară, pentru că nu mai vreau să sufăr. Tanea știe cât de mult am suferit din toată treaba asta.

„Eu cu frații mei l-am salvat de 2 ori, noi am luptat”

„Eu cu frații mei am luptat mult pentru el. Frații mei erau buni cu tata, eu eram cel rău: când veneam acasă și încercam să-l convingem să nu mai facă chestia asta pentru că o să moară. Și lui îi plăcea de acei doi că îl luau cu binișorul, ca pe un copil, și când auzea că vine Tolea acasă știa că o să-l cert și el încerca cumva să evite asta. Eu eram mai agresiv: tata, ascultă-mă pe mine, tu nu trebuie să faci asta (n.r. consumul de alcool) și nu mă interesează cum vorbesc frații cu tine, ei erau mai moi, se comportau ca cu tata, iar eu eram mai aspru.

Tata era un om care s-a dedicat de multe ori mai mult prietenilor decât pentru sine însuși, el avea mulți cunoscuți, nu pot să-i spun prieteni, care aveau nevoie de el și se simțeau bine în compania lui, dar eu nu vreau să deschid multe cărți, pur și simplu eu cu frații mei l-am scăpat de două ori. Noi 3 eram departe, acesta e și dezavantajul, noi toți am venit în oraș. Mama nu a putut să facă față, tata nu e ca mine, mama nu „l-a putut schimba”, cum Tanea m-a schimbat spre bine.

Cât eram noi în sat, era ok. Dar când lași părinții singuri în sat, vrei nu vrei începi să te bagi în alte treburi: ori de dor, ori de plictiseală.

Eu de 3 săptămâni înainte de a se întâmpla (n.r. decesul) știam verdictul. Era vorba de diagnoză, de 2 ori l-am salvat cu frații, dar a 3-a oară deja nu era posibil, era prea adânc. Și eu eram conștient, și frații, dar ei cumva aveau speranța mai mare față de mine: mereu trebuie să te gândești „dar dacă”.

Noi ne-am împărțit în 2 echipe: mama cu frații mei – cu speranțe, iar eu cumva eram psihologic distrus, sufeream, dar eram conștient și știam că dacă cumva se întâmplă ceva trebuie să fie cineva care va fi responsabil să se ocupe cu funeraliile”, a declarat Anatol.

„Frații mei m-au sunat dimineața și mi-au spus: gata”

„Când a murit tata, am luat mașina și ne-am dus toți 3 frați la mama, ca să-i spunem vestea tristă. Sandu, fratele meu, a luat niște flori. Am ajuns acasă, am deschis ușa, am intrat în casă, mama s-a uitat pe 2 secunde și nu înțelegea de ce am venit toți 3 dimineața, a văzut florile lui Sandu și a spus: „Nu”. Mama a început a plânge tare și noi toți 3 am îmbrățișat-o, eram lângă ea și plângeam toți patru. Ne-am dus ca stâlpii înspre ea, ca ea să ne simtă sprijinul.

Anul acesta de 1 aprilie am plâns, eu nu prefer să plâng față de cineva, m-am dat într-o parte, 5 minute mi-am adus aminte… Nici nu eram în țară anul acesta de 1 aprilie, eram la un concert”, a mai povestit prezentatorul.

„Tata nu înțelegea ca eu îi vreau binele, el mai mult era apropiat de ceilalți 2 frați ai mei”

„Ei doi îl luau mai cu binișorul, eu nu aveam răbdare și lui nu-i plăcea că eu insist și îi spuneam că trebuie așa, sau așa. Eu eram omul mai direct: „Ascultă la mine, nu e de glumit, dacă mai continui așa, tu te duci”.

Când am fost ultima dată la el la spital, ne duceam în fiecare zi, el i-a spus lui Danu: „Eu de data asta nu scap”.

Eu ultima dată când am fost și am vorbit cu el, l-am mințit pentru că așa mi s-a spus că așa trebuie – să minți, ca omul să se simtă mai bine. Atunci i-am spus: „Într-o săptămână o să te simți mai bine și o să mergem acasă!”. Atunci trebuia să mint, chiar dacă eu știam verdictul, într-o săptămână el trebuia să intre în comă.

El atunci era bucuros. Nu știu de ce eu am impresia că el știa că eu îl mint. După ce a intrat în comă noi deja discutat cu el prin atingeri, cu mâinile, noi întrebam dacă ne aude și el ne strângea… Nu vreau să plâng”, a spus Anatol Melnic.

„Eu una am înțeles, că el a realizat că putea să-i acorde mai mult timp mamei, și nu prietenilor. Și a avut posibilitatea aceasta, dar asta e când mai mulți cunoscuți, prieteni. Asta nu înseamnă că el s-a comportat urât cu ea – el niciodată nu a atins-o, nu a lovit-o. El cumva spre sfârșit a înțeles asta și i-a cerut mamei scuze”, a mai adăugat prezentatorul.

Întrebat dacă și-a cerut iertare de la tatăl său, Anatol Melnic, a menționat că „nu s-a oprit la el”:

„Eu îl iubesc, dar eu sunt supărat pe mine că nu am reușit multe. Eu într-adevăr am făcut ce am putut. Eu nu mi-am cerut iertare de la tata, el nu m-a văzut ca pe un dușman în ultimul moment, eu i-am vrut binele. Un singur lucru pe care i l-aș spune e: „Eu am încercat, pur și simplu nu am putut, dar am încercat. Mai mult nu era posibil”.

După ce pierzi oameni, realizezi multe lucruri, dar acesta este mersul vieții.

Ne ducem acum la mama, pe rând, vorbim la telefon de 2, 3 ori pe săptămână, sau mă duc la ea. I-am spus să lase școala ceea, așa sunt profesorii ăștia se dedică muncii”, a mai mărturisit Anatol Melnic.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: